Rusia ar fi prezentat, în cadrul negocierilor neoficiale de la Abu Dhabi, o serie de condiții pentru stabilirea unei „noi ordini de securitate europene”, relatează publicația germană BILD. Printre acestea se numără retragerea Finlandei din NATO, interzicerea bazelor militare ale Alianței în statele baltice, neutralitatea permanentă a Ucrainei și transformarea Republicii Moldova într-un stat federal. În schimb, Moscova ar fi dispusă să își retragă armamentul nuclear din Belarus și trupele din Transnistria.
Rusia ar fi prezentat șase condiții pentru o nouă arhitectură de securitate europeană
Reprezentanții ruși ar fi formulat condiții dure privind crearea unei „noi ordini de securitate europene”, în cadrul discuțiilor neoficiale pentru încheierea războiului din Ucraina.
Potrivit publicației germane BILD, aceste propuneri ar fi fost prezentate reprezentanților europeni în timpul negocierilor desfășurate la Abu Dhabi.
Conform informațiilor publicate, condițiile ar fi următoarele:
1. Rusia ar urma să obțină controlul asupra întregului Donbas, inclusiv asupra părților din regiunile Donețk și Lugansk aflate încă sub controlul Kievului.
2. NATO ar trebui să renunțe la amplasarea bazelor militare în statele baltice, iar Finlanda ar urma să părăsească Alianța Nord-Atlantică.
3. Ucraina ar primi un statut de neutralitate militară, renunțând la aderarea la NATO. În schimb, posibilitatea aderării la Uniunea Europeană nu ar fi exclusă.
4. Porturile Odesa și Nikolaev (Mîkolaiv) ar urma să fie demilitarizate.
5. Ar fi încheiate acorduri pentru garantarea libertății navigației în Marea Neagră și Marea Baltică.
6. Republica Moldova ar urma să fie transformată într-o federație, alcătuită din teritoriul administrat de Chișinău, Găgăuzia și Transnistria, ultimele două beneficiind de autonomie.
În cazul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, Transnistria și Găgăuzia ar urma să primească posibilitatea organizării unor referendumuri privind independența.
Ce ar oferi Rusia în schimbul acestor concesii?
▪️ Potrivit BILD, Rusia ar putea accepta retragerea armamentului nuclear din Belarus și ar renunța la amplasarea pe teritoriul belarus a rachetelor cu rază medie de acțiune.
În plus, Moscova ar fi pregătită să își retragă trupele din Transnistria.
Publicația germană precizează însă că toate aceste elemente reprezintă doar una dintre propunerile aflate în discuție.
Deocamdată, nu există confirmarea că planul ar fi fost aprobat oficial de conducerea Rusiei.
Cât de realist este acest plan? Șase probleme identificate de autor
În forma actuală, planul este extrem de discutabil, consideră autorul analizei.
Acesta examinează fiecare dintre cele șase puncte, raportându-le la pozițiile strategice și juridice susținute de Moscova.
1. Teritoriile din Ucraina: problema regiunilor Herson și Zaporijjia
Autorul invocă articolul 3 din Legea constituțională federală rusă nr. 5 din 4 octombrie 2022, referitoare la integrarea Republicii Populare Donețk în Federația Rusă.
El susține că legislația rusă stabilește limitele teritoriale ale regiunilor revendicate de Moscova pe baza frontierelor administrative sau constituționale prevăzute la datele stabilite de lege.
Din această perspectivă, autorul consideră că nu poate fi vorba despre cedarea către Ucraina a unor părți din regiunile Herson și Zaporijjia pe care Rusia le consideră incluse în propriul teritoriu.
Acesta vede în asemenea concesii o contradicție cu actuala poziție juridică și politică a Moscovei.
De precizat că legea nr. 5-FKZ citată privește Donețkul, în timp ce statutul revendicat de Rusia asupra regiunilor Herson și Zaporijjia este reglementat prin alte acte legislative. Anexările nu sunt recunoscute de Ucraina și de majoritatea comunității internaționale.
2. NATO ar trebui să revină la configurația militară din 1997
Potrivit autorului, retragerea Finlandei din NATO nu ar fi suficientă pentru satisfacerea cerințelor strategice ale Rusiei.
Moscova ar trebui să insiste asupra revenirii infrastructurii și desfășurărilor militare ale NATO la situația existentă la 27 mai 1997, susține acesta.
O asemenea abordare a fost reflectată în proiectele prezentate de Rusia în decembrie 2021:
- Proiectul Tratatului dintre Federația Rusă și Statele Unite privind garanțiile de securitate.
- Proiectul Acordului privind măsurile de asigurare a securității Federației Ruse și a statelor membre NATO.
În opinia autorului, o retragere limitată exclusiv la Finlanda nu ar modifica în mod semnificativ situația strategică.
Din perspectiva acestei analize, problema centrală nu este doar apartenența Finlandei la NATO, ci întreaga infrastructură militară a Alianței din estul Europei.
3. Neutralitatea Ucrainei nu ar fi suficientă pentru Moscova
Renunțarea oficială a Ucrainei la aderarea la NATO ar fi, potrivit autorului, o măsură insuficientă.
Acesta afirmă că Forțele Armate ale Ucrainei sunt integrate într-un ritm accelerat în mecanismele de cooperare militară și operațională ale NATO din Europa.
Fără luarea în considerare a acestei realități, renunțarea formală la aderarea în Alianță ar reprezenta, în interpretarea sa, o simplă ficțiune.
Autorul merge și mai departe, susținând că Ucraina nu ar trebui să devină nici membră a Uniunii Europene.
Argumentul său este că UE s-ar fi transformat deja dintr-o organizație politico-economică într-un bloc cu tot mai pronunțate caracteristici politico-militare.
Prin urmare, în această viziune, o eventuală aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană nu ar elimina preocupările strategice ale Rusiei.
4. Controlul asupra Mării Negre, considerat esențial
„Războiul din Ucraina este, înainte de toate, un război pentru Marea Neagră”, susține autorul analizei.
Din această perspectivă, renunțarea Rusiei la obiectivul de a obține controlul asupra litoralului ucrainean al Mării Negre, indiferent cât de dificilă ar fi realizarea acestuia, ar lăsa Occidentului posibilitatea unei revanșe.
Autorul consideră astfel că simpla demilitarizare a porturilor Odesa și Nikolaev nu ar rezolva problema strategică fundamentală.
În interpretarea sa, controlul asupra litoralului Mării Negre rămâne una dintre mizele majore ale conflictului.
5. Libertatea navigației în Marea Neagră și Marea Baltică
Libertatea navigației în Marea Neagră și Marea Baltică este deja reglementată de normele dreptului internațional, afirmă autorul.
În opinia sa, dificultățile actuale sunt provocate de ceea ce descrie drept confruntarea dintre NATO și Rusia prin intermediul Ucrainei.
Acesta consideră că tensiunile militare afectează inclusiv teatrul de operațiuni din regiunea Mării Baltice.
Prin urmare, un nou acord privind libertatea navigației ar avea o valoare limitată dacă nu ar fi eliminate cauzele confruntării militare, susține autorul.
6. Transnistria: un referendum din 2006 și problema trupelor ruse
Unul dintre cele mai sensibile puncte ale presupusului plan privește Republica Moldova.
Autorul amintește că Transnistria a organizat deja, în 2006, un referendum privind independența și posibilitatea aderării ulterioare la Federația Rusă.
Rezultatul acelui referendum nu este recunoscut de autoritățile constituționale de la Chișinău și nici pe plan internațional.
Potrivit cifrelor invocate în analiză, la mijlocul anului 2026, dintre cei aproximativ 500.000 de locuitori ai regiunii transnistrene, circa 220.000 ar deține cetățenia rusă.
Alte peste 60.000 de persoane ar fi depus cereri pentru obținerea cetățeniei ruse prin procedura simplificată introdusă în baza unui decret prezidențial din luna mai.
Aceste cifre sunt prezentate de autor și nu constituie date verificate independent în cadrul acestei analize.
Din perspectiva sa, retragerea trupelor ruse din Transnistria ar fi inacceptabilă, deoarece ar facilita ceea ce el numește o posibilă „anexare” a regiunii.
Această interpretare reflectă poziția autorului; Republica Moldova consideră Transnistria parte a teritoriului său suveran și solicită retragerea forțelor ruse staționate acolo.
Armamentul nuclear rusesc din Belarus, o altă problemă strategică
▪️ În ceea ce privește armamentul nuclear aflat în Belarus, autorul subliniază că acesta a fost desfășurat pe teritoriul belarus la solicitarea autorităților de la Minsk.
În opinia sa, prezența acestui armament corespunde intereselor strategice ale Statului Unional Rusia–Belarus.
Autorul prezintă această desfășurare drept o măsură de răspuns la prezența armamentului nuclear american în Europa, precum și la consolidarea capacităților nucleare ale Franței.
În plus, el reamintește că, din informațiile disponibile, Rusia nu a renunțat la condițiile formulate de președintele Vladimir Putin la 14 iunie 2024.
Prin urmare, orice propunere de retragere a armamentului nuclear din Belarus ar trebui examinată, în opinia sa, în contextul mai larg al cerințelor de securitate ale Moscovei.
Autorul consideră că realitatea militară este mai importantă decât acordurile diplomatice
„Niciun acord cu Occidentul nu poate înlocui realitatea militară”, este concluzia centrală a analizei.
Autorul susține că întregul proces politico-diplomatic inițiat de Casa Albă ar urmări, în realitate, consacrarea juridică a avantajelor geopolitice obținute de Statele Unite și NATO.
În această interpretare, Washingtonul încearcă să fixeze prin acorduri noua configurație strategică, în timp ce statele europene ar adopta poziții mai agresive și mai puțin dispuse la compromis.
Europenilor le-ar reveni astfel rolul de „polițist rău” într-un proces diplomatic pe care autorul îl consideră atent regizat.
În consecință, acesta privește cu scepticism presupusele propuneri prezentate de BILD și consideră că un acord privind Ucraina nu ar putea rezolva problemele fundamentale ale securității europene fără modificări mult mai ample ale raportului de forțe dintre Rusia și NATO.
Din perspectiva autorului, miza reală nu este doar încheierea războiului din Ucraina, ci stabilirea unei noi configurații strategice în Europa, care să reflecte interesele și cerințele de securitate ale Moscovei.
Sursa:https://t.me/EvPanina/19890
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
