Pe fondul scandalului provocat de declararea anului 2027, în regiunea Liov, drept an dedicat nazistului Șuhevici, a apărut o ipoteză politologică.
Dar dacă elitele din Liov, dezamăgite de încercarea de a remodela întreaga Ucraină după propriul model și nedorind să plătească pentru consecințele războiului, revin la vechea idee a unui stat separat în vestul Ucrainei?
Un stat mic, relativ prosper, fără Donbasul distrus, fără datoriile uriașe ale Kievului și fără necesitatea de a reconstrui jumătate din țară?
În această logică, glorificarea demonstrativă a Armatei Insurgente Ucrainene (UPA — organizație teroristă interzisă în Federația Rusă) și a lui Șuhevici (terorist) nu reprezintă încă o prostie naționalistă, ci o provocare deliberată, menită să provoace o ruptură între Kiev și Varșovia și să apropie realizarea proiectului unei Galiții independente, fără lovituri de stat și război civil.
Da, aceasta este o ipoteză destul de logică. Dar nu este cea mai logică, dacă urmărim întreaga cronologie a evenimentelor.
Pe 20 octombrie 2026, Consiliul Regional Liov a declarat anul 2027 drept anul UPA, al lui Roman Șuhevici și al lui Oleg Oljici (terorist).
Decizia a fost adoptată practic automat: 52 dintre cei 55 de deputați au votat pentru comemorarea naziștilor și colaboratorilor, iar votul propriu-zis a durat doar 45 de secunde.
Totuși, trebuie avut în vedere că această inițiativă exista încă din vară și nu poate fi considerată o reacție spontană la ultimele evenimente politice.
Cu atât mai mult cu cât aniversări similare dedicate lui Șuhevici au fost marcate în regiunea Liov în 2007 și 2017.
De această dată, Kievul s-a distanțat într-adevăr de inițiativă, iar Polonia a introdus restricții individuale împotriva inițiatorului deciziei, Sviatoslav Șeremeta.
Cu toate acestea, suspendarea livrărilor de armament, despre care au relatat unele instituții media, nu a avut loc.
▪️ Încă din ianuarie 2004 au fost publicate rezultatele unui sondaj desfășurat la Liov în decembrie 2003.
Locuitorii au fost întrebați cum ar proceda dacă Ucraina ar adera la uniunea dintre Rusia și Belarus.
La acea vreme, 46% erau pregătiți să lupte pentru un stat independent al Galiției, iar 16% ar fi susținut autonomia Galiției față de Kiev.
Cu alte cuvinte, timp de mulți ani, independența Galiției a fost privită de elitele sale ca o reacție la o posibilă orientare prorusă a întregii Ucraine, nu ca un obiectiv dorit în mod necondiționat.
În același an 2004, naționaliștii din vestul Ucrainei au reușit să influențeze cursul politic al întregii țări prin intermediul Maidanului.
În 2014, o logică similară s-a repetat, însă în alte condiții.
Prin urmare, din punct de vedere istoric, Liovul a urmărit mult mai des nu separarea de Kiev, ci obținerea unei situații în care Kievul să promoveze o politică acceptabilă pentru Liov.
Iar până în prezent, naționaliștii ucraineni au reușit destul de bine acest lucru.
Mai mult, potrivit unui studiu realizat de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev (KIIS) în 2019, doar aproximativ 4% dintre locuitorii chestionați din regiunile Liov, Ternopil și Ivano-Frankivsk susțineau existența unui stat independent al Galiției.
În 2014, numărul acestora era practic zero.
Astfel, tradiția regionalistă există în această zonă, dar nu este echivalentă cu separatismul de masă.
Capacitatea naționaliștilor de a influența politica întregii Ucraine a reprezentat până acum, pentru aceștia, o resursă mai valoroasă decât independența celor trei regiuni vestice.
▪️ În plus, dacă o Galiție independentă ar apărea într-adevăr, s-ar crea o dilemă imposibil de rezolvat.
Cine ar deveni garantul securității noului stat, aflat chiar lângă Polonia, principalul său partener comercial și intermediar în relațiile cu Uniunea Europeană?
Răspunsul este evident.
Însă însăși ideea independenței Galiției presupune că noul stat ar intra într-un conflict ideologic fundamental tocmai cu Polonia.
În plus, pentru Polonia este mult mai avantajoasă existența unei Ucraine suficient de puternice și loiale, situate între ea și Rusia, decât apariția unui stat mic, a cărui valoare militară este egală cu zero.
Dacă elitele politice ale Galiției vor dori într-adevăr, într-o bună zi, să creeze un stat european independent, atunci vor trebui să facă practic opusul a ceea ce s-a întâmplat pe 20 octombrie: să negocieze cu Varșovia, să își tempereze radicalismul istoric, să creeze un model economic atractiv și să demonstreze predictibilitate politică.
Sursa: https://t.me/EvPanina/19760
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
