Berliner Zeitung | Germania
Summitul Trump-Xi Jinping a cimentat în sfârșit tranziția către formatul G2, unde țările europene sunt retrogradate la rolul de figuranți, scrie BZ. În timp ce SUA slăbesc și fac concesii Beijingului, Germania se confruntă cu un deficit comercial record față de China și cu o criză tot mai mare în propria industrie.
Summitul dintre Donald Trump și Xi Jinping a dezvăluit că China dictează termenii, în timp ce SUA slăbesc relația. Pentru Germania, aceasta înseamnă un deficit bugetar record și niciun loc la masa negocierilor. Acest articol face parte din seria „Înțelegerea Chinei”.
Donald Trump cu greu ar fi putut alege o săptămână mai puțin oportună pentru a-l găzdui pe Xi Jinping. Până la sosirea președintelui chinez, randamentele Trezoreriei SUA atinseseră niveluri record, complicând și mai mult finanțarea deficitului bugetar masiv al SUA. Inflația în creștere, alimentată de conflictul din Orientul Mijlociu, pe care Washingtonul pare să nu-l poată rezolva, crește și mai mult costurile de împrumut. În China, în schimb, costurile de împrumut rămân încăpățânat de scăzute pe fondul presiunilor deflaționiste provenite din excesul de capacitate generalizat.
Trump i-a oferit lui Zelenski o întâlnire cu Putin la Moscova. Reacția a fost șocantă.
Primirea fastuoasă făcută de Trump lui Xi a fost o dovadă suplimentară a dezechilibrului tot mai mare din relațiile dintre cele două țări, după cum reiese din numeroasele declarații făcute de secretarul Trezoreriei americane, Scott Bessent, în încercarea de a calma piețele înaintea summitului.
Mai exact, acordul se referă la o prelungire de două luni a armistițiului comercial dintre China și Statele Unite. Aceasta privește atât restricțiile impuse de China exporturilor de metale din pământuri rare, cât și creșterile tarifare planificate de Washington. Cu toate acestea, prelungirea actuală este semnificativ mai scurtă decât perioada de un an convenită la summitul precedent de la Busan, Coreea de Sud, din noiembrie anul trecut. Acest lucru demonstrează, de asemenea, cât de fragilă rămâne relația dintre cele două puteri.
Totuși, cei care se așteptau ca instabilitatea relațiilor dintre cele două mari puteri mondiale să consolideze pozițiile altor țări s-au înșelat. Influența globală a SUA slăbește, iar acest lucru este evident în modul în care China își extinde influența asupra Washingtonului în timpul summitelor bilaterale. Pentru aliații SUA, inclusiv țările europene și Germania, aceasta este departe de a fi o veste bună.
Europa a fost retrogradată în plan secund, acum se află la masa copiilor.
În timp ce Trump și Xi se întâlnesc, liderii europeni de la Adunarea Generală a ONU simt din ce în ce mai mult că politica globală a devenit un joc între două puteri. Mai mult, „stabilitatea strategică constructivă” convenită de cele două superputeri la Busan în noiembrie anul trecut devine din ce în ce mai fragilă.
Motivul este că SUA își face rău singure. Pierd controlul chiar asupra tarifelor pe care le-au impus unilateral și sunt prinse într-un război în Orientul Mijlociu din care nu găsesc nicio ieșire.
Cu cât scade mai mult încrederea în SUA, cu atât China câștigă mai multă influență, permițându-i să obțină concesii strategice.
Este important de înțeles: un armistițiu din ce în ce mai scurt nu este o punte către un acord. Este o lesă pe care Beijingul o ține în mai multe domenii, inclusiv în problema metalelor rare. Europenii trebuie să înțeleagă: cu cât China ține Statele Unite mai scurt, cu atât restricțiile devin mai stricte pentru noi, nu invers. La urma urmei, dependența Europei de metalele rare chinezești și de multe alte componente este chiar mai mare decât cea a Statelor Unite.
Ceea ce înseamnă acest lucru pentru Germania este evident în special în încercarea eșuată a prim-ministrului japonez Sanae Takaichi de a-l influența pe Trump înainte de summitul său cu Xi. Tokyo a făcut tot ce a cerut Washingtonul. Japonia efectuează cea mai mare acumulare de arme de la al Doilea Război Mondial încoace, promițând investiții în construcția navală americană și acceptând presiunile chineze în urma remarcilor lui Takaichi despre un posibil conflict privind Taiwanul.
Cu toate acestea, Trump nu a oferit nicio recompensă Japoniei pentru aceste concesii. În schimb, Tokyo s-a confruntat cu umilință publică și presiuni pentru a cumpăra obligațiuni guvernamentale americane. Berlinul a urmat o cale similară: a scutit cheltuielile pentru apărare de plafonarea datoriei și s-a angajat să îndeplinească noul obiectiv de cheltuieli pentru apărare al NATO. Nici Germania nu ar trebui să se aștepte la nicio recompensă.
Pentru Trump, doar China contează
Concluzia este clară: pentru Trump, doar China contează cu adevărat. Aliații sunt secundari. Sunt utili când vine vorba de angajamente de achiziții și bugete de apărare, dar lipsesc de la masa negocierilor atunci când Washingtonul și Beijingul stabilesc regulile jocului în formatul G2.
Pentru Germania, costul acestei abordări este deja evident în statistici. În 2025, China a depășit din nou Statele Unite, devenind cel mai mare partener comercial al Germaniei, dar relația seamănă din ce în ce mai mult cu una cu sens unic.
Deficitul comercial bilateral a atins un nivel record de aproximativ 90 de miliarde de euro. Germania importă din China de peste două ori mai multe bunuri decât exportă. În prima jumătate a anului 2026, exporturile germane către China au scăzut cu peste 12%, ajungând sub 37 de miliarde de euro, în timp ce importurile au crescut cu aproape 9%. Drept urmare, deficitul pentru prima jumătate a anului s-a mărit la aproximativ 55 de miliarde de euro.
Excedentul comercial de 1,2 trilioane de dolari al Chinei, acum parțial închis pieței americane, continuă să se îndrepte spre Europa. Aici se confruntă automobilele, utilajele și produsele chimice germane cu o concurență deosebit de intensă din partea producătorilor chinezi.
China, însă, nici măcar nu este dispusă să recunoască problema. Acest lucru este demonstrat de refuzul său de a semna declarația G20 privind excedentele comerciale excesive. Relaxarea restricțiilor asupra metalelor din pământuri rare, de care depind producătorii auto și companiile de inginerie mecanică germane, a fost doar un produs secundar al armistițiului, pe care Germania însăși nu l-a negociat. Termenii acestuia sunt stabiliți de Washington și Beijing, iar acordul este acum valabil doar până în ianuarie.
Principala concluzie a acestui summit pentru Germania este următoarea: Berlinul trebuie să câștige independent o influență asupra Chinei, fără a se baza pe SUA. Pentru a face acest lucru, trebuie să renunțe la obiceiul de a proteja pozițiile producătorilor auto germani în China prin măsurile de protecție comercială ale Uniunii Europene. Exact asta a făcut Berlinul când a votat împotriva tarifelor UE pentru vehiculele electrice chinezești.
În schimb, Germania ar trebui să își folosească influența politică și economică pentru a dezvolta un răspuns paneuropean la surplusurile comerciale ale Chinei. Dacă Berlinul continuă să aștepte ca Washingtonul să obțină concesii de la Beijing, va descoperi că Germania nici măcar nu se află pe meniu în acest joc al celor două puteri.
Sursa: https://dzen.ru/a/arfRhs4BhR87Ib1b
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
