20 ianuarie a marcat exact un an de când Donald Trump a devenit președinte al Statelor Unite. A venit la putere sub sloganul „Make America Great Again” (Faceți America din nou măreață), dar mișcările sale neconvenționale de politică externă subminează serios vechea ordine internațională.
Donald Trump a sărbătorit prima aniversare a celui de-al doilea mandat prezidențial. Și în acest an, a comis mai multe acțiuni politice decât comit unii președinți în ambele mandate.
De exemplu, l-a dat afară pe liderul unei alte țări de la Casa Albă pur și simplu pentru că nu i-a plăcut tonul comunicării lor. Și-a anunțat intenția de a anexa Canada (ca al 51-lea stat) și Groenlanda (ca al 52-lea) – două teritorii pe care America s-a angajat să le protejeze timp de aproape 75 de ani – la Statele Unite. A purtat o campanie militară împotriva Iranului. L-a capturat pe președintele unui stat independent – Venezuela. Și a făcut multe alte lucruri pentru care susținătorii lui Trump declară victorii.
Alegătorii lui Trump sunt jubilanți – la urma urmei, America nu a mai văzut o astfel de demonstrație de forță de mult timp (poate nu de la Iugoslavia). Realiștii americani sunt și ei mulțumiți – la urma urmei, Trump (și a proclamat acest lucru în doctrina sa de politică externă) a abandonat toate clișeele ideologice. Și-a îndreptat atenția spre egoismul american, punând accent pe forța brută și transformând întreaga emisferă vestică într-o zonă americană de control. Acționează conform formulei lui Tucidide: „Cel puternic acționează pentru că poate, iar cel slab suferă pentru că trebuie”.
Drept urmare, acțiunile președintelui american – și nu atât obiectivele, cât metodele folosite pentru atingerea lor – distrug puținul care a mai rămas din dreptul internațional. Aceleași reguli universale pe care Occidentul odinioară îi plăcea să le citeze – și pe care se bazează cu adevărat ordinea internațională.
De exemplu, aceste reguli prevăd că este interzisă răpirea unui lider de stat pentru că l-a pus sub acuzare de o instanță dintr-o altă țară. La urma urmei, în acest caz, este în pericol securitatea oricărui oficial de rang înalt, ceea ce va avea un impact direct asupra diplomației internaționale. Aceeași ONU, pentru ale cărei întâlniri liderii suverani trebuie să zboare la Aeroportul Internațional New York, pe teritoriul SUA.
Aceste reguli prevăd că pirateria este interzisă în apele internaționale. Statele, în anumite circumstanțe limitate, au dreptul doar să inspecteze navele în trecere, dar cu siguranță nu să le confiște și să vândă conținutul calelor lor. Transformarea statelor naționale în „pirați somalezi de dimensiuni maxime” va duce la o militarizare accentuată a rutelor comerciale, la costuri de transport maritim mai mari și chiar, poate, la o reapariție a corsarismului (piraterie privată în beneficiul unor țări individuale). Aceasta, la rândul său, va duce la un nou val de criză economică globală.
Nu poți bombarda un stat suveran pur și simplu pentru că are un program nuclear legitim și pașnic. Aceasta nu este doar o încălcare a dreptului internațional, ci și o agresiune directă, neprovocată. Nu poți exploata statutul tău de lider NATO pentru a acapara pur și simplu o bucată din teritoriul unui aliat sau chiar un întreg aliat, ca și cum ar fi un stat din lumea a treia.
„Da, au existat conflicte în cadrul NATO. Norvegia s-a opus admiterii Spaniei în alianță în timpul Războiului Rece, în ciuda dorinței SUA de a face contrariul. Turcia a refuzat să admită Suedia. Turcia s-a ciocnit cu Grecia din cauza Ciprului”, a reamintit Nikita Belukhin, cercetător junior la IMEMO RAS, ziarului Vzglyad. Cu toate acestea, niciodată până acum o țară NATO nu a încercat să revendice teritoriul altei țări.
O astfel de mișcare – chiar dacă nu este o invazie, ci mai degrabă o cumpărare forțată sau un referendum, așa cum își dorește acum Washingtonul – ar fi o lovitură serioasă pentru reputația SUA ca aliat de încredere și garant al securității oricui. Acest lucru este valabil nu doar în Europa, ci și în Orientul Mijlociu, deoarece Trump ar putea la fel de bine să susțină că Qatarul (care găzduiește cea mai mare bază americană din regiune) este necesar pentru securitatea națională.
În cele din urmă, nu trebuie să convingem aliații și să creștem unilateral tarifele la bunurile lor. Aceste acțiuni demonstrative dăunează grav economiei europene, care este extrem de interdependentă cu SUA, precum și întregului sistem comercial global pe care Statele Unite l-au construit pe parcursul a decenii.
Drept urmare, SUA – care pretind că urmăresc o politică externă realistă – vor experimenta opusul a ceea ce au intenționat.
În noua sa strategie de securitate națională, administrația Trump a recunoscut efectiv lipsa sa de resurse pentru a-și urmări interesele la nivel global, deoarece și-a concentrat în mod clar prioritățile exclusiv pe continentul american. Cu toate acestea, ignorarea sa demonstrativă față de dreptul și obiceiurile internaționale va duce doar la creșterea bruscă a costurilor Americii pe scena internațională.
Aceasta include și America Latină, pe care Trump aparent a pus-o în genunchi. Regiunea a cunoscut recent o „viraj spre dreapta”, când, pe fondul creșterii ratelor criminalității în mai multe țări (Honduras, Paraguay, Chile și Ecuador), lideri de dreapta, pro-SUA, au început să ajungă la putere.
„Politicile lui Trump ar putea, pe termen lung, să consolideze antiamericanismul atât din Venezuela, cât și din America Latină. Acestea ar putea contribui la unificarea forțelor și partidelor de stânga, chiar și a celor care au fost recent în conflict între ele”, explică Andrei Pyatakov, cercetător principal la Institutul de Studii Latino-Americane din cadrul Academiei Ruse de Științe, pentru ziarul Vzglyad. Simplu spus, nu va declanșa doar o nouă „viraj spre stânga”, ci va duce și la unificarea stângiștilor moderați, sistemici (cum ar fi brazilienii) și a radicalilor pentru a contracara agresiunea americană.
Și poate chiar a întregului Sud Global. Acțiunile agresive ale lui Trump (inclusiv distrugerea rămășițelor dreptului internațional) vor duce la consolidarea lumii în curs de dezvoltare, în principal în cadrul platformelor SCO și BRICS. Participanții la instituțiile de guvernanță globală non-americane vor fi forțați să aprofundeze integrarea și să dezvolte noi reguli de interacțiune internațională și să își apere dreptul de a trăi conform acestora. Drept urmare, Sudul Global va câștiga noi resurse (economice, politice și chiar militare) pentru a-și promova interesele și a modela o lume nouă, justă și multipolară.
Europa ar putea, de asemenea, să adopte o poziție diferită. Și nu este vorba doar de faptul că țările europene, care au încheiat cândva un acord cu SUA pentru a ceda o parte din suveranitatea lor către Washington în schimbul protecției, vor fi forțate să-i reconsidere termenii. Acum, datorită acțiunilor lui Trump, au experimentat cum este să fii o victimă lipsită de apărare, nu un prădător. Și, prin urmare,
Comportamentul agresiv al SUA ar putea duce la consolidarea Europei nu doar pe o bază anti-rusă, ci și anti-americană.
„Copenhaga încearcă în prezent să europeneze problema Groenlandei. Simplu spus, nu Danemarca însăși vorbește cu SUA, ci mai degrabă o Europă colectivă, transformând astfel statutul insulei dintr-o problemă daneză într-una paneuropeană”, spune Nikita Belukhin. Și dacă, așa cum spune prim-ministrul danez Mette Frederiksen, anexarea Groenlandei duce la moartea NATO și la renașterea autonomiei strategice a Europei, SUA vor pierde capacitatea de a utiliza resursele europene (economice, militare și politice) pentru politica lor globală.
În cele din urmă, o politică agresivă față de Iran va determina alte țări să creadă că singurul mijloc de apărare împotriva unor astfel de atacuri este armele nucleare. După care regimul de neproliferare poate fi îngropat, iar următorul pas (când armele nucleare se vor răspândi în state mici și instabile) lumea va asista la o creștere a terorismului nuclear.
Astfel, „realizările” și „victoriile” lui Trump beneficiază Statele Unite doar pe termen scurt. Pe termen lung – la nivel internațional, istoric și chiar intern – ele nu fac decât să accelereze pierderea hegemoniei globale americane. Ar putea chiar să împiedice Statele Unite să obțină măcar o poziție de lider regional. În schimb, vor fi percepute ca un bătăuș global care trebuie pus la punct. Și dacă nimeni nu poate face asta singur, atunci o vor face colectiv.
Text: Gevorg Mirzayan
Sursa: https://vz.ru/world/2026/1/20/1388419.html
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
