La alegerile din 3 noiembrie, republicanii riscă să piardă majoritatea în Congres. Cum va influența acest lucru negocierile privind Ucraina, războiul cu Iranul, relațiile cu China și cu aliații SUA — într-un articol RBC.
Va renunța Trump la rolul de mediator în soluționarea conflictului ucrainean?
În pofida unei posibile schimbări a raportului de forțe din Congres, Donald Trump este puțin probabil să renunțe la rolul de mediator în soluționarea conflictului ucrainean. După cum remarcă, într-o discuție cu RBC, directorul adjunct al Departamentului de Relații Internaționale al Școlii Superioare de Economie (HSE), Dmitri Novikov, eforturile de menținere a păcii în direcția ucraineană au devenit unul dintre elementele centrale ale politicii externe a actualei administrații americane, iar deocamdată nu există indicii că Washingtonul ar fi pregătit să renunțe la această direcție.
„Alegerile pentru Congres nu influențează absolut deloc capacitatea și dorința administrației Trump de a-și păstra rolul în acest proces. În această privință, președintele dispune de atribuții constituționale extinse, care îi permit să continue această politică chiar și în condițiile unui Congres controlat de opoziție”, explică expertul.
Totodată, rezultatele alegerilor de la jumătatea mandatului ar putea complica punerea în aplicare a unor eventuale acorduri cu Rusia. Profesorul de relații internaționale de la Hamilton College, Alan Cafruny, atrage atenția că democrații adoptă, în general, o poziție mai dură față de Moscova decât republicanii, deși și printre aceștia din urmă există numeroși susținători ai intensificării presiunii prin sancțiuni.
„Ei pot organiza audieri și pot crea obstacole în cele mai diverse moduri. Și cred că, probabil, vor încerca să facă acest lucru, deși multe vor depinde, desigur, de poziția Ucrainei și a Europei”, consideră Cafruny.
În același timp, în opinia sa, interesul unei părți a mediului de afaceri american pentru restabilirea legăturilor economice cu Rusia ar putea reprezenta un stimulent suplimentar pentru Trump să continue negocierile. Cafruny face referire la proiectele discutate anterior privind o posibilă participare a investitorilor americani la gazoductele Nord Stream și la tranzacții cu activele companiei LUKOIL.
Cercetătorul principal al Institutului SUA și Canada din cadrul Academiei Ruse de Științe, Pavel Koșkin, se așteaptă la dificultăți mai importante după alegeri. Potrivit evaluării sale, Trump ar putea încerca să accelereze procesul de negocieri înainte ca noul Congres, cel de-al 120-lea, ai cărui membri vor depune jurământul în ianuarie 2027, să își înceapă activitatea.
Ulterior însă, promovarea inițiativelor care presupun o apropiere de Moscova va fi îngreunată de consensul bipartizan privind Rusia, care continuă să existe în legislativul american. După cum remarcă expertul, în cazul unei victorii a democraților, acestora le va fi mai ușor să formeze coaliții cu republicanii, inclusiv cu aripa moderată a partidului, pentru a se opune inițiativelor Casei Albe.
„Trump ar putea pur și simplu să dea înapoi sub presiune. În plus, este posibil să aibă alte preocupări. Se va gândi cum să se apere de democrați pe frontul politic intern”, a presupus expertul.
Va reuși Trump să încheie războiul cu Iranul?
Trump a asociat în repetate rânduri încheierea războiului cu Iranul cu alegerile de la jumătatea mandatului pentru Congres. Pe 9 septembrie, el a declarat că acest conflict se va încheia „imediat după alegeri”, deoarece Teheranul, potrivit afirmațiilor sale, încearcă să influențeze rezultatele scrutinului.
Pe 8 octombrie, Trump a promis că nu va relua atacurile până în ziua votului, admițând posibilitatea de a pune capăt conflictului atât pe cale militară, cât și diplomatică, prin semnarea unui acord în condițiile impuse de americani.
Pe 23 octombrie, el a remarcat că SUA ar putea încheia războiul foarte repede:
„Întrebarea este dacă vrem să-i terminăm definitiv sau pur și simplu să lăsăm războiul să se stingă de la sine.”
Pe fondul acestor declarații, armata americană continuă pregătirile pentru o posibilă reluare a operațiunilor militare de amploare. Pe 21 octombrie, The New York Times a relatat că SUA și Israelul au elaborat planuri pentru o nouă operațiune împotriva Iranului, care ar putea începe după alegeri și ar putea include atacuri asupra obiectivelor nucleare, infrastructurii energetice, precum și asupra arsenalelor de rachete și drone.
Cafruny consideră că declarațiile lui Trump despre încheierea războiului ar putea implica tocmai un atac de amploare, care, potrivit calculelor administrației, ar forța Teheranul să înceteze rezistența.
Cu toate acestea, expertul se îndoiește de eficiența unui asemenea scenariu: capacitățile SUA în domeniul apărării antirachetă au fost considerabil slăbite, iar stocurile de rachete sunt diminuate, în timp ce Iranul își păstrează potențialul de a riposta, inclusiv împotriva aliaților regionali ai Washingtonului.
Cercetătorul Centrului pentru Studii privind Orientul Mijlociu din cadrul Institutului de Economie Mondială și Relații Internaționale al Academiei Ruse de Științe, Aleksei Iurk, este în mare măsură de acord cu această evaluare.
Potrivit acestuia, principala problemă constă în lipsa unor condiții reciproc acceptabile pentru încetarea războiului: cerințele Washingtonului sunt inacceptabile pentru Teheran și invers.
Memorandumul de la Islamabad, principala realizare diplomatică a administrației Trump în dosarul iranian, nu a asigurat o soluționare durabilă din cauza divergențelor privind interpretarea prevederilor sale.
Totuși, Iurk se îndoiește și de posibilitatea obținerii unei încetări definitive a conflictului prin mijloace militare.
„Noile atacuri asupra infrastructurii militare a Iranului nu îi vor provoca, la fel ca în primăvara acestui an, pagube ireparabile. În schimb, atacurile masive asupra infrastructurii civile (de exemplu, asupra centralelor electrice) nu numai că ar putea fi interpretate atât de adversarii, cât și de aliații SUA drept crime de război, dar ar provoca și atacuri de răspuns la fel de masive din partea Iranului asupra infrastructurii energetice a monarhiilor din Golful Persic, aliate ale Statelor Unite”, a explicat acesta.
Cu toate acestea, expertul nu exclude posibilitatea ca administrația să considere escaladarea militară drept singura modalitate de a încheia conflictul „fără a-și pierde prestigiul”.
În același timp, rezultatele alegerilor de la jumătatea mandatului nu vor limita, probabil, în mod semnificativ libertatea de acțiune a președintelui în dosarul iranian, consideră experții intervievați de RBC.
Novikov amintește că Trump și-a folosit și anterior atribuțiile puterii executive și statutul de comandant suprem pentru desfășurarea unor operațiuni fără o declarație de război din partea Congresului.
Koșkin face referire la informațiile difuzate de Fox News potrivit cărora Pentagonul pregătește bazele din Orientul Mijlociu pentru a funcționa autonom timp de 90 de zile, în cazul reluării ostilităților.
El amintește că, potrivit Rezoluției privind puterile de război din 1973, președintele SUA poate desfășura operațiuni militare fără acordul Congresului pe parcursul acestei perioade: 60 de zile pentru operațiunile militare propriu-zise, plus 30 de zile pentru încheierea acestora și retragerea trupelor.
„În această perioadă este posibil un scenariu de escaladare gravă în Orientul Mijlociu”, a remarcat Koșkin, exprimându-și totuși îndoiala că SUA vor decide să lanseze o operațiune terestră.
După începerea activității noului Congres, democrații, dacă vor obține majoritatea într-una sau în ambele camere, vor putea adopta rezoluții prin care să îi ceară lui Trump încetarea ostilităților, însă acestea vor avea caracter de recomandare, a remarcat Iurk.
„Ambele camere ar putea adopta o rezoluție comună cu putere de lege, dar chiar și în cazul victoriei democraților, este puțin probabil ca aceștia să reușească să obțină două treimi din voturi pentru a depăși veto-ul prezidențial”, a presupus acesta.
Potrivit expertului, un instrument de influență mai important ar putea fi „puterea portofelului” — controlul Congresului asupra alocărilor bugetare, în special având în vedere necesitatea refacerii stocurilor de armament și finanțării operațiunilor.
„Totuși, președintele mai are, în orice caz, timp până la începutul lunii ianuarie, când noua componență a Congresului își va începe activitatea. Prin urmare, tocmai următoarele două luni ar putea deveni decisive pentru evoluția conflictului iranian”, a concluzionat acesta.
Va decide Trump să lanseze o operațiune militară împotriva Cubei și ce se va întâmpla cu Venezuela?
După operațiunea militară din Venezuela, în cursul căreia, pe 3 ianuarie 2026, militarii americani l-au capturat pe președintele Nicolás Maduro, administrația Trump a intensificat presiunile și asupra Cubei.
La începutul anului, Washingtonul a instituit, în fapt, o blocadă petrolieră asupra insulei, agravând considerabil criza energetică din țară.
În ajunul alegerilor, președintele american a declarat că administrația sa „se va ocupa” de Cuba după Iran: după încheierea operațiunilor din Orientul Mijlociu, navele militare americane vor trece pe lângă Cuba, iar una dintre ele se va opri la aproximativ 50 de metri de țărm.
„Vor ridica mâinile, iar apoi îl vom trimite acolo pe [secretarul de stat al SUA] Marco Rubio, ca să ducă treaba la bun sfârșit”, a adăugat Trump.
Pe fondul acestor declarații, Rubio i-a îndemnat pe cubanezii care doresc schimbări politice să profite de posibilitatea cooperării cu CIA.
Cu toate acestea, Novikov consideră că SUA mizează deocamdată pe constrângerea conducerii cubaneze să facă anumite concesii, nu pe o intervenție militară de amploare.
Potrivit evaluării sale, Washingtonul nu este pregătit pentru o operațiune terestră pe insulă, însă ar putea recurge la atacuri limitate cu rachete asupra unor obiective de infrastructură, pentru a intensifica presiunea asupra Havanei.
„În acest moment, după toate aparențele, ideea este totuși să se ajungă la o înțelegere cu cubanezii fără focuri de armă. Și există o probabilitate ridicată ca americanii să reușească acest lucru”, consideră Novikov.
În Venezuela, unde, după înlăturarea lui Maduro, Washingtonul a mizat pe cooperarea cu președinta interimară Delcy Rodríguez, situația s-a complicat în urma revenirii, pe 25 octombrie, a liderei opoziției, laureata Premiului Nobel pentru Pace María Corina Machado.
Deși Rodríguez fusese vicepreședintă în administrația Maduro, Casa Albă a preferat să colaboreze cu aceasta, inclusiv prin încheierea unor acorduri în domeniul energetic.
Cu toate acestea, pe 29 octombrie, Machado a anunțat că SUA au propus organizarea alegerilor prezidențiale în Venezuela în 2027 și a susținut această inițiativă.
În opinia lui Koșkin, în cele două luni rămase până la începerea activității noului Congres, Trump ar putea recurge la o escaladare suplimentară în relațiile cu Cuba sau Venezuela.
Totuși, expertul se îndoiește că administrația americană dispune de suficiente resurse pentru a intensifica simultan presiunile pe mai multe direcții de politică externă: Rusia, Iran și America Latină.
O limitare suplimentară ar putea fi reprezentată de victoria democraților la alegerile de la jumătatea mandatului, care le-ar extinde posibilitățile de a se opune inițiativelor Casei Albe, inclusiv prin anchete parlamentare și control asupra finanțării operațiunilor militare.
Cafruny consideră însă că după alegeri nu va avea loc o revizuire fundamentală a politicii americane în regiune.
Potrivit acestuia, administrația Trump duce o politică agresivă în întreaga emisferă vestică, din Groenlanda până în America Latină, iar motive pentru a anticipa o schimbare a acestei direcții nu există.
Va continua Trump războaiele comerciale cu aliații?
Spre deosebire de politica față de Rusia sau Iran, unde președintele SUA dispune de o autonomie considerabilă, politica comercială intră în atribuțiile constituționale ale Congresului.
Acest lucru nu l-a împiedicat însă pe Trump să folosească ordine prezidențiale pentru introducerea unor taxe vamale împotriva aliaților și adversarilor.
Una dintre principalele limitări a fost hotărârea Curții Supreme a SUA din 20 februarie 2026: cu o majoritate de șase voturi la trei, aceasta a declarat ilegale taxele vamale introduse de Trump în baza Legii privind puterile economice în situații de urgență internațională din 1977 (IEEPA), pe care Casa Albă o folosise pentru aplicarea unor tarife vamale extinse asupra importurilor din zeci de state.
În același timp, hotărârea nu a afectat alte mecanisme legislative care permit puterii executive să introducă restricții comerciale, inclusiv din considerente de securitate națională.
Novikov se așteaptă ca politica protecționistă a SUA să continue indiferent de rezultatul alegerilor.
Potrivit evaluării sale, restricțiile deja existente vor rămâne în vigoare, însă o nouă escaladare tarifară de amploare, comparabilă cu cea de la începutul celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Trump, pare mai puțin probabilă, în primul rând pentru că procesul pierdut la Curtea Supremă l-a privat pe președinte de principalul temei juridic pentru desfășurarea războaielor comerciale.
„Mă îndoiesc că întărirea poziției democraților în Congres va influența în mod fundamental politica comercială a lui Trump. El va continua, din inerție, ceea ce face în prezent. Singura diferență este că un Congres controlat de opoziție îi va restrânge și mai mult limitele posibilităților de acțiune în această direcție”, a remarcat expertul.
Koșkin se așteaptă, de asemenea, la o intensificare a rezistenței Congresului față de inițiativele comerciale ale Casei Albe.
În opinia sa, democrații vor putea utiliza mai activ mecanismele legislative, inclusiv prin înaintarea unor proiecte de lege care să limiteze dreptul președintelui de a introduce independent taxe vamale ridicate.
Cu toate acestea, schimbarea raportului de forțe pe scena politică internă a SUA nu va conduce neapărat la o relaxare a relațiilor Washingtonului cu aliații, consideră Cafruny.
Potrivit acestuia, între SUA și UE persistă divergențe nu doar în privința taxelor vamale, ci și în chestiuni legate de reglementarea sectorului tehnologiilor avansate, inclusiv restricțiile pe care autoritățile europene le impun companiilor americane.
„SUA, în pofida tuturor lucrurilor, rămân o forță atât de dominantă din punct de vedere economic în comparație cu Europa, încât, indiferent de persoana [președintelui] și de faptul că partidul său va pierde sau nu majoritatea în Camera Reprezentanților și în Senat, relațiile vor continua, în general, pe traiectoria existentă”, a presupus acesta.
Totodată, experții intervievați de RBC remarcă faptul că o victorie a democraților ar putea consolida într-o anumită măsură pozițiile de negociere ale Europei.
Potrivit lui Novikov, întărirea opoziției în Congres va limita libertatea de acțiune a lui Trump și le va da europenilor încredere în posibilitatea revenirii democraților la putere în 2028.
„Acest lucru, desigur, îi va determina pe europeni să fie mai puțin dispuși să facă concesii în fața lui Trump și să opună o rezistență mai mare, dar, în același timp, europenii vor continua să evite orice confruntare deschisă și serioasă, pentru că nu sunt pregătiți pentru așa ceva”, a presupus acesta.
Koșkin consideră, de asemenea, că democrații vor putea apăra mai activ interesele Europei și ale NATO, inclusiv prin formarea unor coaliții cu republicanii moderați.
În consecință, administrația Trump ar putea să își modereze retorica față de aliați și să facă anumite concesii, deși nu este exclus ca președintele însuși să acorde mai puțină atenție problemelor europene din cauza intensificării confruntărilor politice interne.
Cum va evolua confruntarea dintre SUA și China?
În ajunul alegerilor de la jumătatea mandatului pentru Congres, relațiile americano-chineze demonstrează o relativă stabilizare după confruntarea comercială de amploare din 2025.
În urma summitului desfășurat pe 24 septembrie la Washington între Trump și președintele Chinei, Xi Jinping, cele două părți au convenit să prelungească armistițiul comercial până pe 10 ianuarie 2027 și să reducă reciproc taxele vamale pentru categorii de mărfuri al căror volum este evaluat la 30 de miliarde de dolari.
Potrivit lui Novikov, atenuarea contradicțiilor dintre Washington și Beijing ar putea fi legată parțial de apropierea alegerilor.
Administrația americană, remarcă expertul, a încercat să le demonstreze alegătorilor și piețelor financiare că este capabilă să construiască relații previzibile cu China și să evite o nouă escaladare comercială, care ar putea provoca o creștere a prețurilor de consum în SUA.
„Dacă urmăm această logică, după alegeri, după cum consideră unii analiști, ar putea avea loc o nouă escaladare. Eu nu cred acest lucru. Consider că stabilizarea relațiilor chino-americane este, cel mai probabil, o abordare a administrației Trump, pe care aceasta o va menține și în a doua jumătate a mandatului său”, afirmă Novikov.
Potrivit evaluării expertului, un factor mai important ar putea fi campania prezidențială din 2028, în timpul căreia relațiile cu Beijingul ar putea fi atrase în „vârtejul luptei politice interne” din SUA.
În același timp, rivalitatea strategică dintre SUA și China rămâne unul dintre puținele domenii ale politicii externe americane în care există un consens stabil între democrați și republicani, remarcă Koșkin.
„Chiar dacă luăm subiectul războiului semiconductorilor, acesta era discutat atât de democrați, cât și de republicani încă din timpul lui Biden”, a remarcat el.
Sursa:https://dzen.ru/a/auWEtbTmP0dRdWn8
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
