Marți dimineață, în Israel s-au deschis secțiile de votare pentru desfășurarea unuia dintre cele mai importante scrutinuri din istoria țării. Alegătorii trebuie să răspundă la o întrebare esențială: va rămâne la putere Benjamin Netanyahu, cel mai longeviv prim-ministru din istoria Israelului?
Aproape toate alegerile recente au reprezentat un referendum privind viitorul politic al lui Netanyahu, comentează CNN. De această dată, mulți israelieni afirmă că alegerea este mai importantă ca oricând: nu este vorba doar despre cine va conduce țara, ci și despre direcția în care aceasta se îndreaptă.
Acesta este primul scrutin național după atacul Hamas din 7 octombrie 2023, care a reprezentat cel mai grav eșec de securitate din istoria Israelului, și după războaiele care au urmat în Gaza, Liban și Iran. Aceste conflicte au mobilizat o mare parte a populației țării și au accentuat ulterior izolarea internațională a Israelului, remarcă CNN.
Pentru mulți alegători, aceasta este prima ocazie de a evalua conducerea responsabilă de eșecurile din 7 octombrie, de a decide cine ar trebui să conducă țara în condiții de conflict și cine ar trebui să suporte povara serviciului militar intensificat.
Guvernul Netanyahu, aflat la final de mandat, este primul din ultimele decenii care a reușit să ducă la capăt un mandat complet de patru ani. Acesta s-a bazat pe parteneri de extremă dreapta și ultraortodocși, care au împins Israelul într-o direcție mai naționalistă și mai religioasă decât oricând.
Netanyahu a devenit primul prim-ministru israelian în exercițiu judecat pentru acuzații de corupție, iar guvernul său a promovat o reformă judiciară menită să reducă puterea Curții Supreme și a altor mecanisme de control asupra autorităților. Reforma a provocat proteste masive în 2023.
Miza alegerilor de marți este dacă Israelul va continua să evolueze într-o direcție naționalistă, conservatoare și religioasă sau își va schimba cursul politic.
Răspunsul ar putea rămâne neclar timp de câteva săptămâni, din cauza modului în care sunt formate coalițiile israeliene.
Sondajele arată că nici blocul lui Netanyahu, nici opoziția nu ar urma să obțină singure o majoritate parlamentară. Aceasta înseamnă că votul ar putea declanșa o nouă criză politică în Israel, în loc să o rezolve, notează CNN.
Cine candidează și cine se află în frunte?
Israelienii votează liste de partid, nu candidați individuali. Într-o societate divizată din punct de vedere național, religios, etnic și ideologic, acest sistem generează dificultăți bine cunoscute.
La fiecare scrutin se înregistrează zeci de liste, însă numai cele care depășesc pragul electoral de 3,25% obțin mandate în Knesset, parlamentul Israelului, care are 120 de locuri.
La actualele alegeri participă 36 de partide. Potrivit sondajelor, între 11 și 13 formațiuni ar urma să depășească pragul electoral. Mandatele sunt distribuite prin sistemul reprezentării proporționale.
Cele mai mari două partide sunt Likud, formațiunea de dreapta a lui Netanyahu, și Yashar, noul partid de centru condus de Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major al armatei israeliene, devenit principalul său rival.
Potrivit celui mai recent sondaj realizat de Canalul 12, formațiunea lui Eisenkot se află pe primul loc, cu 23 de mandate, depășind Likud, care ar obține 21.
Totuși, alte estimări diferă. Canalul 14, favorabil lui Netanyahu, estimează că Likud va obține 30 de mandate, iar partidul lui Eisenkot aproximativ 20.
Într-o confruntare directă privind persoana considerată mai potrivită pentru funcția de prim-ministru, Eisenkot îl devansează categoric pe Netanyahu.
Însă pentru victorie nu este suficient ca un partid să devină cea mai mare formațiune parlamentară.
Un prim-ministru are nevoie de sprijinul a 61 de deputați pentru a forma un guvern, iar niciun partid nu a obținut vreodată singur o asemenea majoritate, amintește CNN.
Prin urmare, noaptea alegerilor stabilește, de regulă, foarte puține lucruri. Adevărata confruntare începe ulterior, odată cu negocierile pentru formarea unei coaliții, care pot dura zile, săptămâni sau chiar luni.
Potrivit majorității sondajelor, blocul lui Netanyahu, format din Likud, două partide de extremă dreapta conduse de Bezalel Smotrich și Itamar Ben-Gvir și două formațiuni ultraortodoxe, ar obține între 49 și 55 de mandate, sub pragul majorității de 61.
Opoziția, care pe hârtie pare puternică, este profund fragmentată.
În dreapta lui Eisenkot se află partidele conduse de fostul prim-ministru Naftali Bennett și de fostul ministru al Apărării Avigdor Lieberman, iar în stânga se situează Partidul Democraților, condus de Yair Golan.
Bennett și Lieberman nu și-au exprimat sprijinul pentru Eisenkot, ambii având propriile ambiții de a deveni prim-ministru.
Potrivit sondajelor, orice guvern alternativ ar avea probabil nevoie de sprijinul partidelor arabe, însă unii lideri ai opoziției au exclus orice colaborare cu acestea.
Dacă niciuna dintre tabere nu va obține o majoritate clară, sunt posibile mai multe scenarii: un blocaj politic, formarea unui guvern minoritar, constituirea unui guvern de uniune națională sau organizarea unor noi alegeri, notează CNN.
Întrucât niciun bloc nu este creditat cu o victorie categorică, rezultatul ar putea depinde de partidele mici care reușesc să depășească pragul electoral de 3,25% și de numărul voturilor acordate formațiunilor care nu îl ating, voturi care nu se transformă în mandate.
Prezența la vot este importantă, deoarece câteva mii de voturi pot decide dacă un partid dispare complet din parlament, obține reprezentare sau chiar devine formațiunea capabilă să deblocheze negocierile dintre tabere și să schimbe harta politică.
Participarea alegătorilor arabi ar putea juca un rol decisiv.
Cetățenii palestinieni ai Israelului, care reprezintă aproximativ 20% din populație, au avut în mod tradițional o participare electorală mai redusă decât media națională.
La alegerile din 2022, prezența alegătorilor arabi a fost de 53,2%, comparativ cu o participare generală de 70,6%.
De această dată, sociologii se așteaptă ca prezența lor să depășească 60%. Acest lucru ar ridica numărul de voturi necesare pentru atingerea pragului electoral și ar îngreuna intrarea partidelor mici în parlament.
În coaliția lui Netanyahu există mai multe formațiuni mici expuse riscului de a nu depăși pragul, inclusiv partidul „Sionismul Religios” al lui Smotrich și o nouă formațiune de dreapta condusă de Ofer Winter, un cunoscut general în rezervă.
Un alt factor care atrage atenția îl reprezintă israelienii stabiliți în străinătate.
Israelul nu permite votul în afara țării, cu excepția personalului diplomatic.
Potrivit datelor oficiale, peste 11% dintre cei 7,3 milioane de alegători cu drept de vot, adică aproximativ 810.000 de persoane, locuiesc în străinătate.
Mii de oameni intenționează să călătorească în Israel pentru a vota personal, iar numărul acestora ar putea influența desfășurarea alegerilor.
Într-o țară marcată de ani de război, securitatea și responsabilitatea politică reprezintă factori electorali importanți.
Totuși, sondajele arată că și costul vieții constituie o preocupare majoră pentru numeroși alegători, în special pentru tineri.
Potrivit celui mai recent sondaj al Canalului 12, 21% dintre israelieni consideră economia și costul vieții principala prioritate a acestor alegeri.
Aceste probleme devansează recrutarea ultraortodocșilor în armată, indicată de 17% dintre respondenți, eșecul prevenirii atacului din 7 octombrie, menționat de 14%, și războiul cu Iranul, indicat de 10%.
Situația diferă semnificativ între taberele politice.
În rândul alegătorilor coaliției lui Netanyahu, războiul cu Iranul se află pe primul loc, cu 21%.
În schimb, pentru alegătorii opoziției, eșecul din 7 octombrie reprezintă principala preocupare, cu 28%.
Un sondaj realizat în septembrie de centrul de cercetare Achord, din cadrul Universității Ebraice, a arătat că 58% dintre alegătorii cu vârste între 22 și 34 de ani au declarat că nivelul costului vieții și prețurile locuințelor le vor influența opțiunea electorală, în timp ce 36% au invocat problemele de securitate.
În ciuda acestor cifre, economia nu a reprezentat o temă centrală a campaniei electorale până în weekendul trecut, când Netanyahu a adus-o în prim-plan.
Într-un interviu acordat Canalului 10, dedicat economiei, Netanyahu a abordat valul de condamnări internaționale privind coloniile israeliene din Cisiordania.
El a declarat că Israelul trebuie să se pregătească pentru eventuale sancțiuni bancare internaționale, dezvoltând „o economie capabilă să le ocolească”.
Netanyahu a afirmat că este analizată posibilitatea utilizării criptomonedelor și a tehnologiei blockchain și a cerut elaborarea unui plan pentru gestionarea eventualelor sancțiuni.
Interviul a provocat critici dure din partea economiștilor, inclusiv o reacție neobișnuită a Băncii Israelului, care a respins public ideea, afirmând că „criptomonedele nu pot servi drept instrument de ocolire a sancțiunilor”.
Principalii adversari ai lui Netanyahu au prezentat propunerea drept dovadă că acesta se așteaptă la o izolare și mai puternică a Israelului.
Gadi Eisenkot, principalul rival al lui Netanyahu, a ironizat ideea, numind-o „BibiCoin”, și a calificat-o drept „o amenințare la adresa securității naționale”.
El l-a acuzat pe Netanyahu că pregătește „demontarea economiei israeliene pentru mai multe generații”.
Cum ar putea influența evenimentele din 7 octombrie și războiul din Gaza rezultatul votului?
Netanyahu și-a construit cariera politică promovând o linie dură în domeniul securității.
Cu toate acestea, el era prim-ministru pe 7 octombrie 2023, când militanții Hamas au trecut prin forță frontiera israeliană, au ucis peste 1.200 de israelieni și au luat 251 de ostatici, pe care i-au dus în Gaza.
Premierul a refuzat să își asume responsabilitatea personală și a respins solicitările privind constituirea unei comisii naționale de anchetă pentru investigarea deficiențelor de securitate.
Adversarii săi au transformat această lipsă de asumare a responsabilității într-una dintre principalele teme ale campaniei.
Războiul a afectat și viața personală a lui Eisenkot.
Fiul său, Gal, în vârstă de 25 de ani, a fost ucis în timpul luptelor din Gaza, în decembrie 2023, iar această pierdere îi consolidează atractivitatea în rândul alegătorilor preocupați de securitate.
Pe listele altor partide candidează membri ai familiilor persoanelor ucise și rude ale foștilor ostatici israelieni.
Partidele de opoziție au inclus, de asemenea, candidați noi proveniți din rândul rezerviștilor recent întorși de pe fronturile din Gaza și Liban, aducând problema serviciului militar în centrul campaniei electorale.
Majoritatea israelienilor evrei cu vârsta de peste 18 ani sunt supuși recrutării militare, însă bărbații ultraortodocși beneficiază de multă vreme de scutiri extinse pentru a urma studii religioase.
Partenerii ultraortodocși ai lui Netanyahu au încercat să mențină și să extindă aceste scutiri, în ciuda faptului că armata israeliană afirmă că are un deficit de peste 12.000 de militari din cauza luptelor purtate pe mai multe fronturi.
Rezerviștii acoperă această lipsă, petrecând până la o sută de zile pe an în misiuni militare periodice.
Toate partidele de opoziție au transformat serviciul militar obligatoriu pentru toți cei eligibili într-una dintre principalele promisiuni electorale, notează CNN.
Guvernul aflat la final de mandat a fost unul dintre cele mai dure din istoria Israelului în ceea ce privește problema palestiniană, în mare parte datorită influenței a doi lideri ai extremei drepte naționaliste.
Smotrich, ministrul Finanțelor, care supraveghează și administrația civilă din Cisiordania ocupată, a insistat asupra extinderii accelerate a coloniilor israeliene.
În același timp, el a reținut veniturile fiscale destinate Autorității Palestiniene, măsură care, potrivit criticilor, ar putea provoca prăbușirea economică a acesteia.
Ben-Gvir, ministrul Securității Naționale, a susținut în Knesset o lege privind pedeapsa cu moartea, a înăsprit condițiile de detenție ale prizonierilor palestinieni și a redus măsurile poliției împotriva violențelor comise de coloniștii israelieni în Cisiordania.
Ambii s-au opus încheierii războiului din Gaza, ambii susțin înființarea unor colonii israeliene în Gaza și ambii promovează anexarea completă a Cisiordaniei și instaurarea controlului evreiesc asupra acesteia.
Dacă Netanyahu va reveni la putere alături de actualii săi parteneri, această abordare ar putea continua și chiar s-ar putea intensifica.
Smotrich dorește anularea acordurilor semnate la Oslo, desființarea Autorității Palestiniene și declanșarea unui război în Cisiordania.
Ben-Gvir, care a declarat că va solicita funcția de ministru al Apărării într-un nou guvern, a cerut emigrarea palestinienilor din Gaza și Cisiordania.
Un guvern al opoziției probabil nu ar produce o schimbare ideologică radicală, modificând mai degrabă tonul politicii decât esența acesteia.
Eisenkot, asemenea lui Netanyahu, respinge ideea unui stat palestinian, iar orice coaliție de opoziție ar include partide de dreapta care nu ar accepta concesii importante.
Cu toate acestea, un guvern care nu ar depinde de Ben-Gvir și Smotrich ar putea acționa mai hotărât împotriva violențelor comise de coloniști, ar pune capăt promovării deschise a emigrării palestinienilor și a desființării Autorității Palestiniene și ar fi mai receptiv la inițiativele americane și regionale privind Gaza și alte teritorii.
Însă un asemenea guvern ar moșteni aceleași probleme nerezolvate: cum poate fi dezarmat Hamas, cine va reconstrui Gaza și cine va restabili legea și ordinea în Cisiordania.
Războaiele din Gaza și Liban, conflictul cu Iranul și intensificarea violențelor comise de coloniști au slăbit poziția diplomatică a Israelului într-o măsură fără precedent în ultimele decenii.
Netanyahu este vizat de un mandat de arestare al Curții Penale Internaționale pentru presupuse crime de război comise în Gaza și evită să călătorească în majoritatea țărilor europene din cauza riscului de a fi arestat.
Luni, o comisie a ONU a declarat că Israelul a continuat să comită genocid în Gaza și după încetarea focului din enclavă, mediată de SUA în octombrie anul trecut.
Israelul a respins acuzația, calificând-o drept parte a unei „campanii de dezinformare”.
Președintele SUA, Donald Trump, și-a exprimat sprijinul pentru Netanyahu înaintea votului, însă opinia publică americană este considerabil mai puțin favorabilă.
Un sondaj realizat de Pew Research Center în martie 2026 a arătat că 60% dintre adulții americani intervievați au o opinie nefavorabilă despre Israel, iar 59% au puțină sau foarte puțină încredere că Netanyahu va lua deciziile corecte în afacerile internaționale.
Un sondaj internațional realizat de Pew în primăvara anului 2026 a indicat o tendință similară: în majoritatea celor 36 de țări incluse în cercetare, majoritatea respondenților aveau opinii nefavorabile despre Israel și despre prim-ministrul său.
Dacă guvernul Netanyahu va fi reales, presiunea internațională s-ar putea intensifica.
Un guvern condus de Eisenkot sau de un alt reprezentant al opoziției ar putea obține o anumită reducere a tensiunilor, cel puțin într-o primă etapă.
Măsuri mai ferme împotriva violențelor comise de coloniști ar putea deschide calea către restabilirea unor relații mai bune cu guvernele anumitor țări europene și cu Partidul Democrat din SUA.
Totuși, este puțin probabil ca acest lucru să schimbe tendința generală.
Se așteaptă ca principalii rivali din opoziție să nu revizuiască fundamental politica de securitate și politica externă a Israelului.
Prin urmare, un nou guvern ar putea beneficia de un anumit răgaz diplomatic, însă nu ar avea posibilitatea de a începe totul de la zero, concluzionează CNN.
Sursa: https://dzen.ru/a/auA4EowtABJAWD7u
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
