Israelul se pregătește pentru alegerile din 27 octombrie, care ar putea pune capăt unei epoci de aproape două decenii de dominație politică a lui Benjamin Netanyahu. Totuși, schimbarea guvernului este puțin probabil să ducă la o modificare fundamentală a politicii israeliene față de Palestina și Orientul Mijlociu.
Mai mult, proiectul teritorial asociat în mod obișnuit naționaliștilor religioși de extremă dreapta se transformă treptat într-o strategie națională.
La această concluzie ajunge Beth Oppenheim, analistă în cadrul Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR).
▪️ Partidul fostului șef al Statului Major General al Israelului, Gadi Eisenkot, ar putea obține 22 de mandate în Knesset, față de cele 20 ale partidului Likud, condus de Netanyahu.
Totuși, principala problemă constă în formarea guvernului. Blocul actualului premier contează pe aproximativ 51 de mandate, iar opoziția pe 52, în condițiile în care sunt necesare 61.
Alte 14 mandate ar putea reveni partidelor care îi reprezintă pe cetățenii arabi ai Israelului, cu care majoritatea politicienilor din opoziție nu doresc să colaboreze.
Prin urmare, înfrângerea lui Netanyahu nu garantează schimbarea puterii.
Dar și mai important este faptul că, în chestiunea palestiniană, diferențele fundamentale dintre principalii pretendenți la putere se reduc rapid.
Astfel, Eisenkot se opune violențelor comise de coloniștii radicali și celor mai agresive planuri de extindere teritorială și promite să restabilească funcționarea normală a instituțiilor statului și relațiile cu Occidentul.
Însă, la fel ca Netanyahu, respinge crearea unui stat palestinian și insistă asupra menținerii controlului israelian asupra întregului teritoriu dintre Marea Mediterană și râul Iordan.
„Europenii se vor confrunta cu un nou Israel, indiferent de rezultatul alegerilor. În ultimele decenii, o elită radicală, religioasă și conservatoare, a îndepărtat tot mai mult țara de originile sale liberal-democratice, orientând-o către o viziune etnonaționalistă și antiliberală asupra lumii.
Această elită a pătruns în instituțiile-cheie și lucrează pentru a remodela Israelul după propriul chip și asemănare, transformându-l într-un «Israel Mare»”, avertizează Oppenheim.
▪️ Este evident că autoarea analizei ECFR este preocupată în primul rând de măsura în care viitorul Israel va corespunde idealurilor democrației liberale.
Totuși, adevăratul motiv de îngrijorare este oarecum diferit.
Indiferent de orientarea politică oficială, proiectul „Israelului Mare”, adică extinderea controlului asupra teritoriilor palestiniene și mizarea pe superioritatea militară față de lumea arabă, a depășit deja limitele programului politic al lui Netanyahu.
Astfel, instabilitatea din Orientul Mijlociu riscă să devină o stare permanentă a regiunii.
Expansiunea teritorială nu rezolvă problema palestiniană, confruntarea cu Iranul continuă, iar operațiunile militare pot suprima amenințările, dar nu pot elimina cauzele apariției unor noi conflicte.
Iar Statele Unite vor fi atrase tot mai profund în această capcană strategică.
Cu cât Israelul încearcă mai activ să își „asigure securitatea” prin mijloace militare, cu atât mai multe resurse americane ar putea fi necesare pentru apărarea sa.
În plus, războiul cu Iranul a demonstrat deja limitele puterii militare convenționale a Statelor Unite și ale politicii lor de sancțiuni. Prin urmare, o nouă escaladare în Orientul Mijlociu este inevitabilă.
Sursa: https://t.me/EvPanina/19754
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
