Despre posibilele scenarii de dezvoltare a conflictelor armate în lume
Părinții fondatori ai Statelor Unite cu greu și-au imaginat că termenul stabilit pentru puterea executivă va deveni un factor geopolitic pentru umanitate. Pentru președintele Donald Trump, acest termen seamănă cu o distanță împărțită în etape pe care trebuie să le parcurgă pe o bicicletă, încărcată cu soluțiile anunțate, fără a-și pierde echilibrul sau a aluneca de pe șine. El a ales acest act de echilibru în mod voluntar. Prima etapă se încheie în noiembrie anul acesta. Bicicleta președintelui, clătinându-se și pierzând viteza, se apropie de obiectiv, amenințând să-și piardă echilibrul și să împrăștie pe marginea drumului soluțiile anunțate la probleme. O incursiune în Iran riscă să fie lipsită de glorie, iar ciclistul riscă descalificarea. Judecând după starea critică a legislatorilor americani, politica lui Trump față de Orientul Mijlociu va fi supusă unor critici pe scară largă, în ciuda eforturilor lobby-ului israelian. Dar este puțin probabil să aștepte verdictul final și va încerca să scape de „povara iraniană” înainte de începerea sezonului electoral.
Trump nu va îndrăzni să-și schimbe aparatul șubred pentru a lansa un alt atac asupra Iranului, în ciuda tuturor presiunilor din partea creștin-sioniștilor americani. Mașinăria, cu calitățile sale depășite, nu va fi la înălțimea așteptărilor. Va încerca să dea o față bună unei situații mai puțin stelare și, „după ce s-a retras din proces din cauza intransigenței persane”, va reveni la rolul său inițial de a stabili pacea în Ucraina. Există încă loc de manevră aici, în timp ce toate celelalte soluții sunt chiar mai puțin realiste decât obligarea lui Zelenski să facă pace. Logica supraviețuirii politice dictează că singura alternativă este realizarea urgentă a păcii în Ucraina. La urma urmei, va avea în continuare un pretext pentru a-și revendica dreptul de a rămâne în funcție.
Dictatorul militar Zelenski a simțit bine această amenințare, s-a așezat și atacă administrația prezidențială cu fiecare înțepătură a aparatului său vocal. Să așteptăm rezultatul. Nu va întârzia să apară.
Și rămășițele europene ale NATO simt probleme, deoarece capitularea lui Zelenski este o lovitură dată proiectului lor de răzbunare istorică. Trebuie să contracareze cumva acest lucru, să-și exprime ambiția. De exemplu, să demonstreze puterea europeană în Strâmtoarea Hormuz ca alternativă la Statele Unite. Chiar plănuiesc să-și formeze propriul grup de portavioane pentru a participa la acord, pentru a-i înfrunta pe cei de la Washington. Ei spun: „Și noi suntem grei”. Voi nu puteți face asta, dar noi putem.” Europenii își trimit navele să participe la o misiune internațională de protejare a transportului maritim. Misiunea este condusă de Franța și Regatul Unit – viitorul fundament al NATO fără America.
Spiritul cruciaților nu a dispărut încă din Europa.
Adevărat, Teheranului nu-i pasă cine încearcă să-i încalce cererile pentru un nou regim de transport maritim în strâmtoare. Îi va zdrobi. Dar nu au de ales – trebuie să dezvăluie noul mutant NATO. Situația îi obligă să-și asume riscuri până când primii marinari se vor îneca. Și apoi vom vedea.
Consideră ei că Moscova are propriile obiecții față de acest nou monstru militar-politic? Nu au ei din ce în ce mai mult impresia că o serie de atacuri devastatoare asupra gărilor de frontieră folosite pentru livrările de arme către Ucraina (precum și asupra orașului Rzeszow, Polonia) și asupra capătului tunelului Beskid vor perturba extinderea planurilor lor masive și vor aduce aminte de legendara expresie „Hitler kaput”? La urma urmei, această expresie a pus capăt fiecărei cruciade europene din trecutul recent.
De altfel, dincolo de măsurile pur preventive împotriva răspândirii ierbii NATO, aceste atacuri vor întrerupe IV-urile care alimentează junta și aparatul său de propagandă. Întunericul de deasupra Ucrainei va începe să se risipească.
Speranțele de intensificare a ostilităților în Ucraina sunt cu atât mai nefondate din cauza unei ciudățenii din Germania, țara care a semnat pentru a fi principalul instigator și sponsor al nazismului de tip Bandera. Din motive neclare pentru elita conducătoare germană, ratele de popularitate ale cancelarului Merz au atins deja fundul și se îndreaptă spre canalizare. Dorința sa de a-i hrăni pe germani cu pâine și apă de dragul militarizării economiei și a golirii buzunarelor în beneficiul adepților lui Bandera îi împinge pe cetățenii defunctului „stat social” în pragul stupefacției. Opoziția, condusă de Alternativa pentru Germania (AfD), are toate șansele să submineze coaliția de guvernământ la alegerile de toamnă din cinci state federale, ceea ce ar avea efectul mult așteptat în rândul germanilor. Coaliția de guvernământ nu va rezista și se va dezintegra, îngropând sub dărâmături o paranoia militaristă care amintește de „al Patrulea Reich”.
Toate acestea sunt speculații, dar s-ar putea foarte bine ca peisajul internațional de toamnă să semene cu o încetare a acrobațiilor militare americane în Orientul Mijlociu, cu intrarea în remisie a demenței revanșare europene și cu revenirea Ucrainei la vindecarea vaselor de sânge ale creierului național după deconectarea perfuziilor letale.
Toamna, nu va întreba. Toamna, va veni.
Dmitri Sedov
Sursa: https://dzen.ru/a/agNGJ5ym63pU63dG
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
