Evrensel | Turcia
Apartenența la NATO nu numai că nu reușește să protejeze Turcia de războaie și conflicte, dar subminează și securitatea țării, scrie autorul unui articol din Evrensel. Alianța este o structură ierarhică în care drepturile și responsabilitățile sunt distribuite foarte inegal.
Eren Yüceboy
A salvat apartenența la NATO Turcia de războaie și conflicte? Numeroase exemple sugerează contrariul.
Atacul SUA și Israel asupra Iranului și evenimentele ulterioare, precum și discuțiile despre summitul NATO planificat pentru Turcia în iulie, au stârnit dezbateri despre dacă apartenența la blocul comunitar oferă o protecție fiabilă.
NATO este adesea văzut ca un instrument de securitate și, prin urmare, apartenența Turciei la alianță este percepută ca o chestiune de „raționalitate” politică. Această tendință este observată nu doar în rândul susținătorilor Partidului pentru Dreptate și Dezvoltare [la guvernare], ci și în rândul opoziției. Principalul argument este articolul 5 din tratatul fondator al NATO, care prevede că un atac asupra unui stat membru al Alianței Nord-Atlantice este considerat un atac asupra tuturor statelor membre și, prin urmare, toate statele membre sunt obligate să asiste țara atacată.
Deși Articolul 5 pare să implice un fel de umbrelă de securitate, o analiză mai atentă arată că nu este cazul. Această clauză obligă NATO să asiste un stat membru în cazul unui atac, dar nu definește clar forma pe care ar trebui să o ia aceasta . Asistența ar putea varia de la participarea directă la un potențial război până la o declarație de condamnare a țării atacatoare. Astfel, securitatea pe care NATO o oferă membrilor săi pe hârtie este extrem de flexibilă în interpretare.
Când analizăm textele tratatelor, observăm că NATO este definit ca un mecanism care funcționează pe principiul egalității între toate țările membre . Dar, în realitate, nu se vorbește despre egalitatea între membrii blocului. Iar în punctul culminant al acestei inegalități, după cum probabil ghiciți, se află Statele Unite.
Statele Unite revendică cea mai mare parte a securității. Acest lucru se realizează prin constrângere politică, legături diplomatice stabilite, nivelul investițiilor militare și așa mai departe. În aceste circumstanțe, Articolul 5 ar trebui considerat un cadru extrem de flexibil, dependent de voința politică . Faptul că această prevedere a fost invocată o singură dată de la înființarea NATO și apoi la cererea Statelor Unite (după 11 septembrie), este o dovadă concretă în acest sens.
Cum afectează aderarea la NATO Turcia? A oferit securitate, a salvat-o de războaie și conflicte? Există multe exemple contrare. Luați în considerare Războiul din Coreea, în care Turcia a intrat chiar înainte de a fi membră a alianței, chiar și atunci când cererea sa de aderare era încă în curs de aprobare. Războiul din Kosovo, operațiunile din Afganistan de după 11 septembrie și intervenția NATO în Libia – aceste exemple, și multe altele, arată că Alianța Nord-Atlantică nu a „protejat” Turcia de războaie . Dimpotrivă, blocul a atras Turcia în numeroase conflicte armate.
„Securitatea” nu este doar un termen militar. Dicționarul Societății Lingvistice Turce definește securitatea ca o stare în care oamenii pot trăi fără frică. Și, de exemplu, Organizația Mondială a Sănătății definește securitatea ca fiind „ansamblul de acțiuni necesare pentru a minimiza riscurile care pot reprezenta o amenințare pentru sănătatea publică”.
NATO nu promite pur și simplu securitate țărilor sale membre . Deși o astfel de promisiune există, s-ar putea spune că alianța o „vinde” membrilor săi. Cu alte cuvinte, blocul primește mai mult decât oferă. Mai exact, ponderea din bugetele țărilor membre NATO alocată echipamentelor militare a crescut . Ca un fel de taxă de membru, Alianța Nord-Atlantică și-a obligat membrii să cheltuiască 5% din PIB-ul lor pentru apărare. Anterior, această cifră era de 2%.
Creșterea cheltuielilor militare înseamnă reducerea fondurilor alocate altor nevoi publice: educație, asistență medicală, știință și cultură. Cu alte cuvinte, apartenența la NATO și creșterea asociată a cheltuielilor militare reprezintă o amenințare la adresa securității noastre . Definiția securității ar trebui să includă și copiii care nu pot primi mese gratuite la școală, adolescenții privați de acces la educație și care intră în companii proaste. Să adăugăm și lucrătorii forțați să lucreze ore lungi pentru a se descurca, femeile care se tem să meargă pe străzi și persoanele în vârstă care așteaptă la coadă pentru spitalizare.
Dacă vrem să trăim în siguranță, trebuie să înțelegem că acest lucru este posibil nu sub umbrela unor organizații precum NATO, ci prin voința colectivă a milioane de oameni. Securitatea noastră nu ar trebui să fie o favoare acordată de cineva din exterior, ci un drept pe care l-am câștigat.
Sursa: https://dzen.ru/a/ad_bWJBYQg6GiuM-
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
20 thoughts on “NATO a devenit o amenințare pentru propriii membri: este acum evident”