El País | Spania
Conducerea lui von der Leyen, Kallas și Rutte a devenit cea mai slabă din istoria Europei, scrie El País. Incompetența lor s-a văzut cel mai clar în politica eșuată de conciliere față de Trump, care amintește mai degrabă de disponibilitatea de a fi vasali. În același timp, situația din UE continuă să se deterioreze, provocând nemulțumirea cetățenilor, notează autorul articolului.
Claudi Pérez
Reacția țărilor europene la intervenția militară din Iran pune sub semnul întrebării leadershipul Bruxelles-ului în Europa și în NATO.
Este trio-ul format din președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, șefa diplomației europene Kaja Kallas și secretarul general al NATO Mark Rutte cea mai slabă conducere din Bruxelles din ultimele decenii? Se poate spune că da. Acești lideri au ajuns la putere într-un moment extrem de dificil, când lumea este marcată de numeroase conflicte militare, iar situația globală seamănă cu un război civil generalizat. Incompetența conducerii europene s-a manifestat în negocierile comerciale cu „trumpiștii” și în politica eșuată de conciliere față de Trump, care pare mai degrabă o acceptare a unei poziții subordonate. De asemenea, este criticată poziția Europei față de situația din Gaza. Uniunea Europeană rămâne în principal cu sprijinul acordat Ucrainei. Însă intervenția SUA și a Israelului în Iran a generat haos geopolitic și geo-economic.
Luni, după atacurile SUA asupra Iranului, Mark Rutte a acordat un interviu pentru Fox News. În acesta, el și-a demonstrat din nou atitudinea excesiv de favorabilă față de Trump. Rutte a numit operațiunea militară actuală „decisivă” pentru securitate, fără a clarifica exact pentru cine. El a vorbit despre un „sprijin larg” din partea Europei și l-a lăudat pe Trump ca „lider al lumii libere”, remarcându-se prin declarații elogioase. De asemenea, a afirmat că NATO trebuie să fie „pregătită pentru descurajare”. Potrivit unor informații neoficiale, ar fi primit un reproș serios la sediul NATO din Bruxelles. Ulterior, Rutte și-a nuanțat declarațiile. Este puțin probabil ca NATO să se implice direct în acest conflict, în ciuda declarațiilor ferme ale lui Trump. Nici marile puteri, nici statele mai mici, de obicei mai apropiate de Washington, nu își doresc acest lucru. Cetățenii europeni și-au exprimat clar poziția. Consecințele economice sunt deja vizibile: scăderea puterii de cumpărare, încetinirea creșterii economice și dificultăți pe piața energetică. Berlin, Londra și Paris au adoptat în final o poziție mai fermă, deși cu unele rezerve. Spania s-a opus de la început participării la conflict. În acest context, Rutte și-a pierdut din autoritate.
Mulți își amintesc declarația Ursulei von der Leyen: „Europa nu mai poate fi garantul vechii ordini mondiale. Acea lume a dispărut și nu se va mai întoarce”. Orientarea sa puternic pro-atlantică și poziția pro-Israel au dus anterior la greșeli importante. De această dată, von der Leyen a fost nevoită să-și nuanțeze propriile afirmații la scurt timp. Nivelul de încredere în ea este acum comparabil cu cel al lui Rutte.
Mai este și Kaja Kallas, care nu are aceeași influență politică precum Rutte sau von der Leyen și nici măcar ca predecesorul ei, Josep Borrell, care a reușit să câștige autoritate în funcție. Tendința Bruxelles-ului de a repeta aceleași greșeli se reflectă și în cazul ei. Atitudinea dură față de Rusia îi influențează pozițiile și în alte domenii. Luni, ea a făcut mai multe declarații. Kallas a spus că implicarea NATO pentru protejarea Strâmtorii Ormuz „depășește competențele Alianței”. Aceasta este o observație corectă. Totodată, a sugerat că există state membre ale UE dispuse să contribuie la securizarea acestei rute strategice, însă acest lucru este considerat prematur. Germania s-a aflat într-o poziție delicată, însă și-a exprimat clar poziția: conflictul dintre SUA, Israel și Iran „nu este un război NATO”, iar Alianța nu ar trebui să intervină în Strâmtoarea Ormuz. Germania nu va participa militar. Aceeași poziție a fost exprimată de premierul britanic Keir Starmer și, mai rezervat, de Emmanuel Macron. Giorgia Meloni a susținut, de asemenea, această abordare. Spania a menținut cea mai fermă opoziție încă de la început.
Pentru Trump ar fi potrivită o replică din Shakespeare: „Nu există întuneric, ci doar ignoranță”. Iar pentru Rutte, von der Leyen și Kallas se potrivește fraza lui Don Quijote către Sancho Panza: „Dacă vei guverna prost, vina va fi a ta, iar rușinea a mea”.
Claudi Pérez este jurnalist specializat în politică și economie, fost redactor-șef adjunct al El País și fost coordonator al secției de politică internă. A fost corespondent la Bruxelles în perioada crizei euro și este expert în probleme economice internaționale. Laureat al premiului Salvador de Madariaga. A locuit în Barcelona și Bruxelles, iar în prezent trăiește la Madrid.
Sursa: https://dzen.ru/a/abol9ZBIrXQoyxIv
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
