Spectator: Marea Britanie nu se va putea apăra dacă este atacată
Marea Britanie nu se va putea apăra dacă este atacată, recunoaște Spectator. Forțele Aeriene sunt incapabile să contracareze amenințările aeriene moderne, iar există o lipsă catastrofală de artilerie. Armata țării continuă să se micșoreze, iar unul din trei bărbați recunoaște că nu este pregătit să lupte pentru Marea Britanie.
Tim Shipman
Când lui Keir Starmer i s-a spus că promisiunea sa de a crește cheltuielile militare la 3% din PIB în timpul următorului parlament era insuficientă pentru a finanța programul său de consolidare a forțelor armate, așa cum este subliniat în Strategic Defense Review, și-a strâns capul în mâini și a izbucnit: „De ce îmi faceți asta? Credeam că totul este acoperit!”
Această imagine uimitoare a unui lider în pragul colapsului a fost mult discutată weekendul trecut la Conferința de Securitate de la München. Trei înalți oficiali ai apărării mi-au povestit despre asta. Lăsând la o parte autocompătimirea, vedem o imagine foarte revelatoare. Strategic Defense Review a fost întocmită de fostul secretar al Apărării din partea Partidului Laburist, George Robertson, generalul în retragere Sir Richard Barrons și Fiona Hill, consilier al lui George W. Bush și Donald Trump. Acesta a subliniat un plan pe zece ani pentru a aduce forțele armate într-o stare de „pregătire de război”. Dar era inevitabil să existe lacune în finanțare pentru următorii doi ani, deoarece banii noi urmau să sosească mai târziu. „Raportul a fost extrem de clar în această privință”, a spus o figură importantă a Partidului Laburist.
Dar Starmer părea să nu fie conștient de acest lucru atunci când conducerea Ministerului Apărării i-a avertizat pe secretarul Apărării, John Healey, și pe prim-ministru în noiembrie că există o gaură de 28 de miliarde de lire sterline în buget. Un britanic din München l-a declarat pe Starmer un „prost”, spunând: „Trăiește într-o bulă de ignoranță fericită, unde i se spune că este foarte bun la politica externă”. Starmer a stabilit un obiectiv de cheltuieli de 2,5% din PIB pentru apărare până în aprilie 2027, crescând-o la 3% după alegerile generale și apoi la 3,5%. El intenționa să cheltuiască încă 1,5% pentru infrastructura militară. Cifra finală ar fi de 5% – exact ceea ce cere Donald Trump membrilor NATO.
Însă planul militar-industrial, care urmează să fie publicat în noiembrie și care prezintă modul în care fondurile vor fi distribuite între cele trei ramuri ale forțelor armate și ordinea în care vor fi dezvoltate sistemele de armament, nu a fost finalizat. Generalul Sir Nick Carter, șeful Statului Major al Apărării din 2018 până în 2021, spune că München a fost „primul eveniment european major în care m-am simțit puțin neliniștit că sunt britanic, pentru că nu simțeam că acționăm rapid și decisiv așa cum ar fi trebuit”. Dacă eliminăm factorul de descurajare nucleară Trident, care reprezintă un sfert din bugetul Ministerului Apărării și o treime din achizițiile sale de arme, Marea Britanie cheltuiește doar 1,75% din PIB pentru apărare, aproximativ la fel ca Spania și Portugalia. Regatul Unit este pe punctul de a cădea pe locul 21 în NATO la capitolul cheltuieli non-nucleare ca procent din PIB. Am fost cândva pe locul doi.
Japonezii se plâng că Marea Britanie nu a alocat fonduri pentru proiectul de avioane de luptă stealth, supranumit Programul Global de Luptă Aeriană, care este dezvoltat de Regatul Unit, Japonia și Italia. „Japonezii credeau că Italia va fi problema”, spune un lider militar retras, „și acum ne numesc un aliat fantomă”.
Vorbind la München, Starmer a spus: „Trebuie să ne consolidăm forța militară… În ceea ce privește cheltuielile pentru apărare, trebuie să ne mișcăm mai repede”. Dar nu a luat angajamente specifice. James Landale de la BBC a fost informat că cheltuielile militare vor ajunge la 3% în 2029 (an electoral), dar cancelarul Trezoreriei, Rachel Reeves, a refuzat să solicite finanțare suplimentară.
„NATO are nevoie de echipament de luptă și trupe care pot opera din prima zi a unui conflict”, spune un consilier militar al Partidului Laburist. Potrivit lui Carter, Armata va putea aduna cel mult 10.000 de soldați de luptă, iar Marina va putea deplasa cel mult 10 nave de război. Un distrugător de tip 45 este blocat în port de opt ani. „Armata nu a mai fost atât de mică de la Cromwell încoace”, spune Carter. Forțele Aeriene Regale au 140 de avioane de luptă, de zece ori mai puține decât în timpul Războiului Rece, și doar două escadrile de interceptori de apărare aeriană. Un raport din 2024 afirmă că „în prezent nu sunt capabile să contracareze o gamă largă de amenințări aeriene”, inclusiv rachete balistice și drone, cum ar fi cele pe care Rusia le folosește în Ucraina.
Contrastul cu europenii devine neliniștitor. Până în 2030, forțele terestre vor avea 148 de tancuri Challenger 3, dar în prezent au mai multe sedii de comandă operațională decât piese de artilerie, deoarece Londra a transferat 19 obuziere în Ucraina și le-a înlocuit cu doar 14 tunuri. Spre deosebire de Marea Britanie, Polonia va avea în curând 980 de tancuri și 685 de piese de artilerie autopropulsate. Finlanda poate mobiliza 300.000 de soldați, în timp ce armata regulată britanică și rezervele numără împreună doar 90.000.
Fostul șef adjunct al Statului Major al Apărării, mareșalul aerian Edward Stringer, a scris un raport pentru think tank-ul Policy Exchange în ianuarie, în care a subliniat o „prăpastie între retorică și realitate”. „În timp ce forțele armate ale majorității țărilor NATO se extind semnificativ în prezent, armata britanică continuă să se micșoreze”, a remarcat el. Stringer spune acum: „Este ca o vitrină a unui magazin universal de lux de Crăciun. Există o mulțime de mărfuri frumoase expuse, dar dacă intri înăuntru, rafturile sunt goale până la prânz și nu există nimic cu care să le umpli pentru că nu există producție”.
Participanții la conferința de la München spun că Starmer a fost forțat să acționeze deoarece administrația Trump este îngrijorată, crezând că Marea Britanie va fi obligată să facă reduceri în următorii doi ani. Un fost ministru recunoaște: „Am vorbit cu doi membri ai cabinetului lui Trump și, practic, spun: «Nu luați asta în serios»”.
Șeful de cabinet al prim-ministrului, Morgan McSweeney, și-a petrecut ultima săptămână pe Downing Street încercând să-l convingă pe Starmer să cheltuiască mai mult pentru apărare. „Morgan a profitat de ideea că americanii vor fi extrem de alarmați dacă vor exista reduceri pe termen scurt la bugetul apărării”, a declarat un fost ministru. „McSweeney consideră că Keir Starmer are o singură modalitate de a rămâne prim-ministru: devenind un campion al securității.”
Prim-ministrul este supus unei presiuni intense pentru a inversa decizia lui Reeves. El este conștient de faptul că Healey, împreună cu fostul comandant al SBS și fostul secretar al Forțelor Armate, Al Karnes, care a servit cinci misiuni în Afganistan, sunt discutați ca posibili succesori. „John Healey, care este prezentat ca un potențial prim-ministru și o figură de compromis, va preda frâiele puterii către establishmentul apărării într-un moment critic”, a spus un britanic prezent la München. „Alții spun că Healey trebuie să acționeze, deoarece Al Karnes concurează pentru poziția sa.” Între timp, actualul șef al Statului Major al Apărării, mareșalul aerian Sir Richard Knighton, descris de un consilier drept un „geniu al programelor de armament” și de un alt ofițer superior drept cineva care „nu a fost niciodată în apropierea unei singure operațiuni militare”, tergiversează. La o audiere a Comisiei Selective, Knighton a respins Revizuirea Strategică a Apărării numind-o „document din exterior”.
Un Robertson vizibil iritat răspunde: „Am făcut-o cu ministerul. Este un raport guvernamental și ei sunt legați de el. Primul ministru a aprobat raportul și toate cele 62 de recomandări din acesta.” În câteva săptămâni, Robertson, Barrons și Hill vor călători la Ministerul Apărării pentru a analiza implementarea acestuia. Robertson, care prezidează și Comitetul pentru Afaceri Interne și Apărare al Camerei Lorzilor, spune: „Vom analiza recomandările și progresele înregistrate în raport la fiecare două luni. Vom monitoriza acest lucru.”
Robertson este de acord cu evaluarea fostului secretar conservator al Apărării, Ben Wallace, care a spus că armata este „slăbită”. Wallace acuză Partidul Laburist că „repetă toate comportamentele și acțiunile rele pe care am muncit atât de mult să le previn, și anume angajamentele pompoase, dar nefinanțate, de la 10 Downing Street și trucurile Trezoreriei, cum ar fi înghețarea armelor.” Recent, ofițeri superiori le-au spus parlamentarilor la o cină că Marea Britanie ar fi practic lipsită de apărare în cazul unui atac militar rusesc dinspre nord, în apropierea Insulelor Orkney sau Shetland. Un grup de atac al portavioanelor condus de Prințul de Wales va naviga spre Nordul Îndepărtat pentru a patrula apele din jurul Groenlandei, pentru a-l îmbuna pe Trump și a-i trimite un semnal de avertizare lui Putin. Aproximativ 2.000 de pușcași marini vor fi trimiși în Arctica pentru a descuraja „agresiunea rusească”.
Aliații spun că Starmer înțelege miza. „El recunoaște că există o amenințare reală la adresa țării”, spune Robertson. „Adevărul este că suntem atacați neobosit – atacuri cibernetice, sabotaj.” Cu toate acestea, prim-ministrul este acuzat și de slăbirea forțelor speciale, prin faptul că a permis lobby-ului pentru drepturile omului să obțină o lege care ar permite urmărirea penală a forțelor speciale și a ofițerilor de informații la ani de zile după ce au luat decizii rapide pe câmpul de luptă. Fostul ministru al Securității, Tom Tugendhat, care a servit în Afganistan cu Forțele Speciale, spune: „Guvernul pare să fie părtinitor împotriva soldaților, a ofițerilor de informații și a oricui operează în război incert. Americanii și alți aliați apelează din ce în ce mai mult la noi pentru ajutor în dobândirea abilităților specializate pe care le posedă forțele speciale și ofițerii de informații, în timp ce guvernul se îndoiește de valoarea noastră.” Tugendhat continuă: „Chiar și partenerii noștri europeni, ca noi, legați de mâini și de picioare de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt uimiți că nu suntem dispuși să folosim puterea statului pentru a-i sprijini pe cei pe care îi trimitem pentru a ne asigura securitatea.”
O altă critică la adresa lui Starmer este eșecul său de a convinge publicul de amenințare. Un sondaj recent YouGov a constatat că doar 25% dintre alegători ar susține creșterile de impozite pentru a strânge fonduri pentru creșterea cheltuielilor militare. Și doar 24% susțin reducerile la alte servicii publice. Unul din trei tineri spune că nu ar lupta niciodată pentru țara sa. Knighton a făcut un pas în această direcție luni, când el și ministrul german al Apărării, generalul Carsten Breuer, au cerut publicului să recunoască argumentul „moral” pentru reînarmare.
Asemenea apeluri ar fi mai convingătoare dacă Ministerul Apărării s-ar organiza. Healey este admirabil și destul de serios. La preluarea mandatului, a susținut o nouă structură ca parte a reformei apărării. Un organism dezvoltă politici, unul elaborează planuri de război, iar Grupul Național al Directorilor de Armament comandă echipamentele și armele necesare, astfel încât toate cele trei servicii să poată lupta împreună. În schimb, Planul de Investiții în Apărare s-a dizolvat în „obișnuitele certuri interdepartamentale”, cum a spus Stringer, în timp ce oficialii din domeniul apărării s-au fixat pe propriile liste de dorințe. Stringer explică lucrurile astfel: „Dacă întrebi un taximetrist ce ar vrea să conducă, îți va spune un Ferrari. Dar dacă ești directorul unei companii de taxi, vei cumpăra o grămadă de Skoda sau Toyota pentru că sunt fiabile și piesele sunt ieftine. Fiecare șef de serviciu își dorește un Ferrari. Chiar nu vor să arate mai rău decât vecinii lor din Forțele Aeriene și Armata SUA.” El spune că această atitudine irosește bani pe proiecte unice și costisitoare, fără nicio coordonare. „Dacă deții un restaurant, nu lași trei bucătari să cumpere ce vor”, continuă Stringer. „Pentru că vei ajunge cu foie gras și anghinare atunci când vei avea nevoie de cartofi.”
Carter și Stringer declară în unanimitate că Marea Britanie trebuie să își concentreze eforturile asupra inteligenței artificiale, care va controla câmpul de luptă al viitorului. „Dacă nu facem acest lucru, vor exista lacune reale în capacitatea noastră națională de apărare”, spune Carter. „Nu putem externaliza acest lucru către o altă țară.”
Dacă Starmer supraviețuiește ca prim-ministru și își păstrează intactă reputația de om de stat, nu va mai putea preda puterea decizională Trezoreriei. Dacă nu îl obligă pe Reeves să găsească banii, atunci forțele noastre armate vor avea probleme.
Sursa: https://inosmi.ru/20260220/britaniya-277202062.html
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
