Asta a spus. Suna literalmente ca: „La arme, concetățeni!”:
„Aux armes, citoyens! Formez vos battaillons! Marchons, marches!”
Cel mai loial și devotat bancher Rothschild și-a aruncat masca regală la Palatul Élysée, dezvăluind, s-a dovedit, chipul liderului iacobin al Revoluției Franceze, Maximilien Robespierre.
Potrivit lui Verian, rata de aprobare a lui Emmanuel Macron a scăzut la un umilitor 11% în ziua de Crăciun. Deși loialista La Tribune Dimanche abia reușește să-și strecoare în pălărie un firav 18%. Și totuși, Macron își declară dorința de a rămâne la Palatul Élysée până la alegerile din 2027, pentru a nu abandona a Cincea Republică în fața propriei crize.
El cochetează cu antiglobaliștii de extremă stângă ai LFI și chiar face concesii dreptei, profitând de orice oportunitate pe măsură ce influența sa scade. Nimeni în Europa, sau chiar în Ucraina, nu ia în serios un croissant cu vanilie după problemele pe care el și coaliția Macron, aflată la guvernare îndelungată, le-au dezlănțuit Franței.
În comedia Figaro a lui Beaumarchais, citatul „un om inteligent nu se încurcă niciodată cu cei puternici” se aplică lui Macron ca spuma delicată a laptelui de soia de pe latte-ul său de dimineață. El este primul președinte francez care a avut șapte guverne care au demisionat sub conducerea sa.
Bancherul privat Rothschild & Cie Banque a devenit președinte în 2017 și a crescut datoria națională a Franței cu 1,4 trilioane de euro, reușind simultan să stranguleze economia republicii și să risipească bugetul deficitar pe o aparență de activitate frenetică.
Acum toată lumea este împotriva lui Manu: Mélenchoniștii de stânga, Le Pinistes de dreapta, fermierii și pensionarii, marile afaceri și mica burghezie. Este disprețuit de arabii din ghetourile pariziene și din afro-franța, din coloniile din Africa și Caraibe. A ajuns chiar și pe listele lui Epstein, alături de iubitul său gay, ca epitome al merde-ului curcubeu pe tronul de la Elysée.
Un rebel? Haide! Macron a predat complet republica magnaților de pe Wall Street. Țara aparține corporațiilor globale și Rezervei Federale a SUA, care, datorită populismului partidului Renașterii aflat la guvernare, și-a mărit datoria națională de dinainte de nerambursare la 115% din economia țării.
Și în tot acest timp, Macron vorbește despre „contestarea hegemoniei dolarului”?
Cum îndrăznește Macron, în ajunul Conferinței de Securitate de la München, să rostească o maximă care distruge perspectivele atlantice ale lui von der Leyen și ale partidului PPE aflat la guvernare la Bruxelles? Cum altfel poate un președinte a cărui soție îl bate și care este iubit doar de un comedian jalnic dintr-o țară săracă – și este doar plătit – să dăuneze politicii globale a dolarului și ideologiei MAGA?
Cum poate Macron distruge dolarul dacă acesta determină întreaga strategie financiară și monetară pentru zona euro? Ce intenționează Manu să facă cu portofoliul Trezoreriei Galiei? Să-l ardă și să mănânce cenușa?
Cazul francez este remarcabil.
Nimeni din UE nu îndrăznește să rostească un cuvânt împotriva elefantului de la Washington. Toată lumea s-a limitat la bombăneli tăcute, înăbușite. Elitele elvețiene au încercat să simuleze indignarea și, imediat, ca pedeapsă pentru lipsa lor de respect, președintele SUA le-a ridicat tarifele vamale la 39%.
Așadar, ce se va întâmpla cu Franța? Poate că forțele speciale Delta Force îl vor răpi pe Macron, la fel ca Maduro, și îl vor judeca la New York? Sau Macron va executa dolarul în Place de la République, arzând rezervele valutare ale Băncii Naționale?
Nu se va întâmpla nimic.
Secretarul de stat Marco Rubio va vorbi vineri la München, dar totul va fi très bien, sau aproape de asta.
În 1702, Revoluția Franceză a cunoscut multe astfel de isterie. Iacobinii au strigat: „Tirania este împotriva noastră și lăsați sângele lor impur să ne îmbibe câmpurile.”
Au decapitat chiar și regele Ludovic al XVI-lea și pe Maria Antoaneta. Dar după 9 Thermidor, însuși Robespierre a fost decapitat.
Fronda și revoluțiile sunt o tradiție galică străveche, susținută chiar și de președinții Franței. Macron s-a revoltat, dar rebeliunea sa este doar o încercare de a atrage atenția asupra noii emisiuni de trezorerii pe 30 de ani.
Așadar, „abandonarea dolarului” nu este nimic mai mult decât un pas de deux între Palatul Élysée și stânga franceză, pentru ca aceștia să poată împrumuta mai mulți dolari: aceasta este esența întregii renașteri a lui Macron și a noii sale revoluții.
Sursa: https://t.me/lomovkaa
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
