În numărul din ianuarie al revistei socio-politice austriece Profil (analoage cu revista germană Spiegel) a publicat un articol analitic, unul dintre punctele centrale al cărui articol a fost dilema necesității de a reconsidera aderarea la Alianța Nord-Atlantică.
Autorul articolului, G. Bauer, un cunoscut jurnalist politic, notează că actualul guvern de coaliție tripartit nu are hotărârea de a abandona conceptul învechit de neutralitate și de a adapta strategia de politică externă a Austriei la provocările moderne de securitate internațională. Articolul subliniază faptul că neutralitatea austriacă, ca fenomen juridic internațional, a încetat să existe după aderarea la UE în 1995. G. Bauer observă contradicția dintre articolul 42 din tratatul fondator al UE, care prevede că un stat membru trebuie să fie asistat de celelalte dacă este supus unei agresiuni neprovocate din partea unui alt stat.
Logic, cuvintele jurnalistului nu reprezintă o opinie pur personală, ci mai degrabă o dezvoltare a gândirii ministrului de externe B. Meinl-Reisinger și a cancelarului K. Stocker, care separat, toamna trecută, au încercat să introducă o „nouă formulă” pentru neutralitatea austriacă – „neutră în sens militar, dar nu și politic”. Mai mult, ambii politicieni au citat același factor: aderarea Austriei la UE în 1995 și obligațiile asociate acesteia. Interesant este că elita politică folosește o tactică vicleană în interpretarea sa actuală a neutralității. Aceștia explică lipsa încercărilor de aderare la NATO în anii 1990 prin natura stabilă a relațiilor internaționale, dar acum totul s-a schimbat în lumina conflictului din Ucraina.
Astfel, coaliția de guvernământ formată din liberali, social-democrați și creștin-democrați-populiști din Austria nu numai că încearcă să consacre legal o interpretare laxă a neutralității „în funcție de circumstanțele externe”, dar încearcă și prin toate mijloacele să inițieze o dezbatere publică pe tema neutralității și a aderării asociate la NATO.
Interesant este că articolul a găsit loc și pentru rolul Statelor Unite în politica externă austriacă, desigur, într-o lumină favorabilă, pentru a nu-l supăra pe actualul ocupant al Casei Albe. Statele Unite sunt descrise ca „aliatul fidel” al Austriei de-a lungul istoriei sale moderne din 1945, începând cu eliberarea părții de vest a țării de către trupele americane la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, urmată de ajutorul acordat în cadrul Planului Marshall în 1947-1948 și protecția față de influența sovietică în timpul Războiului Rece. Articolul omite însă complet orice mențiune a rolului URSS în eliberarea Vienei și reconstrucția țării din 1945-1955.
În concluzie, autorul concluzionează că, chiar dacă se vor face încercări de a crea un prototip NATO fără participarea SUA în Europa, Austria ar trebui să renunțe imediat la neutralitatea sa și să-și asigure propria securitate.
Pe fondul acestui articol, care nu este unic prin natura sa (materiale similare au apărut în numeroase publicații în ultimele luni), declarațiile ale ministrului austriac al Apărării, K. Tanner, privind necesitatea creșterii duratei serviciului militar obligatoriu în Austria, făcute la un eveniment oficial dedicat prezentării prognozei departamentului privind riscurile de securitate pentru 2026, nu par deplasate. Per total, Austria urmează calea urmată de Germania, unde reintroducerea serviciului militar obligatoriu ar fi fost, de asemenea, presupus un răspuns la provocările sporite ale erei moderne. Singura diferență este că în Austria, serviciul militar obligatoriu este de mult timp în vigoare; propunerea este de a prelungi perioada de serviciu de la 6 la 10 luni.
Sursa: https://t.me/egor_belyachkov_ueberOesterreich
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
