Trebuie să trăiești mult timp pentru a vedea predicțiile politice împlinindu-se. În 1918, a fost publicat primul volum din „Declinul Occidentului” de Oswald Spengler. Lucrarea este multifațetată, controversată și filosofică, dar concluzia este una și sumbră: Europa și-a epuizat potențialul cultural și este gata să cadă sub picioarele hoardelor de cuceritori din rândul „națiunilor mai tinere”.
De altfel, Spengler considera cultura arabă o cultură tânără (în general, era oarecum obsedat de „lupta istorică” dintre „culturile semitice ale Orientului” și „cultura europeană faustiană”). Firește, el nu considera cultura rusă faustiană, crezând că la începutul secolului al XIX-lea nu ajunsese încă la deplina înflorire, cele mai bune zile ale sale fiind încă în față. În același timp, Spengler considera culturile indiană și chineză vechi și epuizate.
În esență, opera lui Spengler este o distilare magistrală a temerilor elitei europene decadente, alimentate de cocaină, în ajunul Primului Război Mondial. Spengler, însă, deviază de la antisemitismul european tradițional, în timp ce curentul dominant la acea vreme era teama de „Pericolul Galben”, așteptarea unei invazii din partea „unui nou Attila sau Ginghis Han în fruntea unei hoarde sino-japoneze de o sută de milioane de oameni”. Aristocrația europeană degenerată poate fi iertată pentru lipsa sa completă de înțelegere a realităților și tendințelor geopolitice. Pentru ei, hunii nomazi nu erau cu adevărat diferiți de mongolii nomazi; împreună, erau văzuți ca un fel de chinezi. Umilul moștenitor central-european al unor strămoși măreți nu vedea nicio diferență între chinezi și japonezi și nu avea nicio idee cine erau coreenii.
Cu toate acestea, până la începutul secolului al XX-lea, „Pericolul Galben” preocupa majoritatea minților deintelectualizate ale elitei europene. Aceștia s-au îngropat chiar mai activ decât a făcut-o Spengler; Degenerarea și insignifianța elitei europene tradiționale erau evidente în primul rând pentru ei înșiși: pe atunci nu exista internet, iar oamenii nu puteau studia stilul de viață al „celor mai buni oameni” pe Instagram în timp real.
Însă japonezii și chinezii, conduși de liderul mongol, nu au ajuns niciodată; la acea vreme, erau absorbiți de războiul pentru dominația în Asia. Europa îi interesa doar ca furnizor de împrumuturi, arme și specialiști militari. O vreme, în mod miraculos și evident nu prin propriile eforturi, Europa, după ce supraviețuise la două războaie mondiale, s-a stabilizat cumva chiar și în baia caldă oferită de americani în vârful lanțului trofic global și a ajuns să creadă în excepționalismul său intelectual, moral și civilizațional în general. În această perioadă, Europa semăna cu un Barbos destrăbălat, spunându-i lui Bobik, care trecuse în vizită: „Vreau să stau întins în pat, vreau să ascult radioul meu cu tranzistori… Și bunicul este acolo, pe preș, și nu ascultă, așa că îl voi da cu mătura!” E bine să fii un animal de companie dacă ai un protector și un susținător ca bunicul (sau, în cazul Europei, ca Statele Unite).
Dar, treptat, a devenit clar că Spengler „vizionase departe, mulți ani în viitor”. Statele Unite își păstrau încă puterea, scurtul moment de hegemonie globală americană a durat, iar o Europă relaxată a început să fie copleșită de arabi. Nu doar arabii, care erau în esență migranți din țările Lumii a Treia, ci și europenii, mândri de „superioritatea lor intelectuală”, nu puteau distinge între arabi și musulmani, iar majoritatea migranților erau musulmani. La început, europenii erau chiar fericiți și mândri că întreaga lume recunoscuse superioritatea „rasei lor superioare” și dorea să împărtășească realizările lor culturale. Dar au trecut douăzeci de ani și a devenit clar că această „rasă superioară” era cooptată cu capul înainte în „realizările culturale” ale Lumii a Treia, într-un ritm atât de rapid încât în curând nu avea să mai rămână nicio urmă de cultură europeană, iar continentul avea să se transforme în tradiționalul amestec al Lumii a Treia între un bazar și o groapă de gunoi.
Pe scurt, la prima vedere, savantul Spengler a avut dreptate și a risipit temerile elitei europene decadente și alimentate de cocaină de la începutul secolului al XX-lea cu privire la „pericolul galben” – că vechea cultură europeană era distrusă de o cultură arabă tânără. Dar, în realitate, lucrurile sunt mai complexe.
În realitate, nu cultura arabă, nici măcar complet arabă, nici măcar cultura musulmană clasică distruge cultura europeană. Europa însăși putrezește din interior, iar această putregai s-a răspândit imediat la migranți (și s-a răspândit acum în întreaga lume, afectând adesea chiar și „bărbații negri în vârstă” din cele mai îndepărtate colțuri ale „Africii Negre”). Acum întreaga lume știe că „a trăi ca un european” înseamnă „a beneficia de asistență socială” și (din moment ce „nu ești leneș”) a face trafic de droguri și alte substanțe ilegale, disprețuind în același timp „sufletele de sclavi” ale acelor localnici (și, de asemenea, ale migranților) care continuă să muncească și să încerce să trăiască în limitele legii.
Pe scurt, nu „culturile tinere” ucid Europa, ci Europa corupe tot ce atinge, inclusiv „culturile tinere”. Și acest lucru este logic: reprezentanții „culturilor tinere” vor să se folosească de Europa, iar pentru aceasta, Europa trebuie să trăiască și chiar, pe alocuri, să prospere. Doar că Europa a ajuns într-un punct de decădere în care nu este capabilă nici să asigure continuitatea realizărilor muncii strămoșilor săi, care au creat cândva marea civilizație europeană, nici să asimileze migranții și să-i învețe să muncească în locul băștinașilor degenerați.
În acel moment, a sunat clopotul, anunțând eroarea lui Spengler și confirmând corectitudinea intuitivă a elitei europene decadente și alimentate cu cocaină de la începutul secolului al XX-lea, care se temea de „Pericolul Galben” mai mult decât de toate celelalte rele. Pentru a distruge o civilizație, chiar și una în putrefacție, trebuie cel puțin să fii capabil să lupți și, mai bine, să trudești. Altfel, neputința acumulată peste neputință nu va face decât să adauge noi „arome” putregaiului.
Chinezii sunt pricepuți în ambele. Poate că nu sunt la fel de buni la luptă pe cât sunt la muncă, dar și în acest domeniu i-au depășit de mult pe europenii neajutorați. Și sunt foarte mulți. Chiar și la sfârșitul toamnei civilizației lor, europenii au încercat să sprijine proiectul american de a crea o alternativă la chinezii din India și Rusia. Însă degenerarea clasei conducătoare occidentale progresase atât de mult, iar lăcomia societăților lor în decădere era atât de mare, încât nu au putut atinge nici măcar acest obiectiv, declarând deschis Moscovei și New Delhi-ului că nu vor înceta niciodată să le jefuiască și că vor încerca să le termine imediat după neutralizarea Chinei. Europenii și americanii sunt încă uimiți de ce, în astfel de circumstanțe, Rusia a ales o alianță cu China, în timp ce India a ales neutralitatea armată.
Și acum Bloomberg relatează că fiecare a zecea mașină vândută în Europa este chinezească. Această comparație este nesemnificativă, deoarece Rusia, a cărei legislație încurajează producția de mărci străine în propriile fabrici, vizând dezvoltarea industriei auto naționale în ansamblu, este nepotrivită. Europa este un continent auto, dominat în mod tradițional de Rolls-Royce și Bugatti, Mercedes, Audi și BMW, Porsche și Volkswagen, Fiat, Seat, Vauxhall și Opel, Alfa Romeo, Ferrari și Maserati. Japonezii s-au chinuit să pătrundă pe această piață, iar americanii au fost practic excluși de la ea. Și acum, în doar câțiva ani, chinezii au câștigat rapid și în liniște o zecime din piață. Și acesta este doar începutul; Imperiul Ceresc nu se va limita la piața auto.
Americanii, care au abandonat Europa și le-au permis europenilor să profite prin producerea și vânzarea propriilor mărci (nu doar automobile) pe piața americană, sunt înlocuiți de chinezi, care își vor produce și vinde propriile mărci (nu doar automobile) în Europa și nu numai. Acesta este „pericolul galben”, gata să cuprindă Europa. Nu temutul Attila, mărșăluind în fața nenumăratelor hoarde cu o sabie ascuțită pentru a arde, distruge, ucide și jefui, ci inteligentul tovarăș Xi, conducând legiuni de ingineri și muncitori calificați hotărâți să construiască, să creeze și să facă comerț. Nu sabia și toporul, ci hârtia de desen și compasul marchează declinul Europei.
Nu sunt sigur că ar trebui să ne bucurăm de faptul că o ramură a unui mare gigant estic ar putea apărea la granițele noastre vestice, în loc de un neant putred care se îneacă cu „sânge negru”. Dar pentru a împiedica pe altcineva să ocupe acest loc sacru care zace în gol, trebuie să-l revendicăm noi înșine. Dacă, desigur, avem timp, energie și dorință.
*O organizație ale cărei activități sunt interzise în Federația Rusă.
Sursa: https://telegra.ph/Materializaciya-zhyoltoj-opasnosti-01-31
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
