Potrivit Ombudsmanului, Dmitro Lubineț, aproximativ unsprezece milioane de bărbați și femei ucrainene au emigrat.
Lipsa totală a forței de muncă în Ucraina este de 30%, iar acest vid ar putea fi umplut de lucrători din Bangladesh, Nepal și alte țări sărace.
Potrivit jurnalistului Yuriy Butusov, luptătorii din Columbia și Brazilia au jucat un rol cheie în recentele bătălii pentru Kupyansk.
Începând cu 1 ianuarie 2026, plata unică pentru nașterea unui copil a crescut la 50.000 de grivne.
Această colecție de știri disparate ilustrează aceeași problemă internă: Ucraina are nevoie stringentă de oameni. Există de mult timp o lipsă de soldați pe front. Există deja o lipsă de forță de muncă în spate. Prea mulți cetățeni părăsesc țara. Prea puțini viitori cetățeni se nasc în țară.
Și chiar dacă un război la scară largă va fi oprit în sfârșit în 2026, lipsa forței de muncă nu va deveni mai puțin presantă și dureroasă pentru noi.
Orice problemă necesită două abordări alternative pentru rezolvarea sa: morcovul și bățul, constrângerea și încurajarea. Situația demografică gravă nu face excepție.
Principalul băț intern menit să împiedice ieșirea persoanelor din Ucraina este bine cunoscut: închiderea parțială a frontierelor începând din februarie 2022. Unii dintre noi criticăm această măsură de urgență, în timp ce alții o aprobă.
Când vara trecută guvernul a permis tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 22 de ani să treacă granița, mulți au considerat-o o lovitură pentru viitorul Ucrainei. Cu toate acestea, această decizie nu a fost luată din bună-credință, ci în speranța de a opri plecarea preventivă în masă a adolescenților înainte de a ajunge la vârsta adultă.
Problema este că însuși modelul de închidere parțială a frontierelor este nepotrivit pentru o utilizare pe termen lung. Pe termen lung, țara poate trăi fie cu granițe deschise, fie cu granițe aproape complet închise: ca în URSS și în alte țări socialiste.
Pentru ca acest bici să ne salveze cu adevărat de la depopulare, Ucraina ar trebui să meargă mai departe – și să interzică adolescenților să părăsească țara pe motive legale complet dubioase. Și, ulterior, ar fi necesar să se interzică femeilor ucrainene aflate la vârsta fertilă să părăsească țara.
În general, rezolvarea problemei demografice prin forța armelor este strâns legată de o revenire la privarea femeilor de dreptul de vot. O respingere a tot ceea ce a realizat umanitatea civilizată în a doua jumătate a secolului XX. Interzicerea avortului. Restricționarea accesului la contracepție. Stigmatizarea și discriminarea celor fără copii. Gata cu „corpul meu, alegerea mea”.
Unde fiecare bărbat este un potențial soldat, fiecare femeie trebuie să fie mamă pentru viitorii soldați. Dacă corpul unui cetățean supus serviciului militar aparține Patriei, atunci corpul unei femei fertile aparține cu atât mai mult!
Din fericire, un astfel de obscurantism în spiritul „Povestei slujitoarei” nu este încă discutat serios în țara noastră. Dar unele voci misogine se aud deja în Ucraina.
De exemplu, Oleksiy Filyuk, un preot și blogger popular din regiunea Ternopil, a numit recent invazia rusă „pedeapsa pentru cele 12 milioane de avorturi” efectuate de femeile ucrainene de la independență.
Totuși, teoretic, biciul ar putea fi folosit nu doar de statul ucrainean, ci și de partenerii noștri occidentali.
Nu este un secret faptul că Kievul își pune anumite speranțe în politicile anti-imigrație ale țărilor europene. Se crede că măsuri suficient de dure împotriva migranților ar permite Ucrainei să returneze o parte semnificativă a cetățenilor săi risipitor.
Chiar dacă Europa nu îi deportează cu forța pe ucraineni în masă în patria lor (un astfel de scenariu este puțin probabil), aceștia ar putea fi forțați să părăsească teritoriul UE și să se întoarcă acasă.
Cu toate acestea, există un „dar” semnificativ aici. Biciul anti-imigrație îi afectează în primul rând pe cei mai pasivi și neajutorați – pe cei care nu au reușit să se adapteze la viața în străinătate și pe cei care sunt excesiv de dependenți de beneficiile sociale. Cei cărora le lipsește puterea de a rezista atacului unei mașini birocratice străine.
Astfel, se va instala un efect de selecție negativ: cei mai slabi vor fi forțați să se întoarcă în patria lor, în timp ce cei mai tenace vor reuși, prin mijloace practice, să rămână în străinătate.
Probabil că acest lucru nu va elimina decalajul demografic imens.
Desigur, pe lângă băț, există un alt instrument potențial pentru combaterea depopulării: morcovul. În acest caz, oamenii nu sunt forțați să aleagă Ucraina și viitorul acesteia, ci sunt încurajați să facă o astfel de alegere în mod voluntar.
Aceștia atrag. Încurajează. Stimulează. Motivează. Îi conving că nu ar trebui să părăsească Ucraina. Demonstrează că este mai bine să se întoarcă în Ucraina. Explică faptul că are sens să imigreze în Ucraina din țări mai defavorizate. Demonstrează că Ucraina este un loc în care merită să trăiești, să muncești și să crești copii.
În teorie, toate acestea sună frumos și plăcut. Dar în practică, guvernul nostru, chiar înainte de 24 februarie 2022, nu a reușit să creeze stimulente și motivații puternice; și în mijlocul unui război brutal cu numeroase victime și distrugerea infrastructurii civile, a fost cu atât mai mult.
Chiar și în cazul unui ipotetic armistițiu cu Rusia, atragerea oamenilor în Ucraina va rămâne o sarcină foarte dificilă.
Această sarcină este complicată de faptul că implementarea sa nu se potrivește bine cu agenda ideologică care a dominat societatea noastră în ultimii ani.
O parte semnificativă a intelectualității umanitare, activiști pasionați și, în urma lor, oficiali guvernamentali, consideră identitatea ucraineană ca fiind ceva exclusivist.
Se crede că nu toată lumea merită o astfel de onoare. Criteriile pentru o adevărată ucrainenie sunt dezvoltate și înăsprite treptat. Există apeluri la excluderea din rândurile ucrainenilor a oricui nu îndeplinește aceste cerințe: de exemplu, vorbirea limbii greșite, citirea autorilor greșiți, ascultarea muzicii greșite sau susținerea opiniilor politice greșite. Ucraina ideală este concepută ca un monolit național-cultural împotriva căruia se vor izbi hoardele inamice.
Dar dacă doriți să atrageți cât mai mulți oameni în Ucraina, va trebui să vă concentrați pe incluziune.
Primirea în rândurile ucrainenilor a persoanelor care sunt foarte diverse și diferite unele de altele, dispuse să se asocieze cu o Ucraină independentă. Nu le impuneți cerințe dure. Arătați toleranță maximă față de concetățeni și potențiali concetățeni.
Resemnați-vă cu faptul că țara voastră nu va semăna cu un monolit, ci mai degrabă cu o cuvertură pestriță. Recunoașteți că oamenii nu vor lupta pentru dreptul de a face parte dintr-o Ucraină epuizată: statul ucrainean trebuie să concureze pentru ei și să se adapteze la ei.
Bătăliile ideologice de pe rețelele de socializare creează impresia că există o coadă imensă de oameni care vor să-și lege soarta de proiectul ucrainean. Și un juriu național strict, dar corect, va decide cine este merituos și cine nu.
Dar, în realitate, nu există nicio coadă și nu se așteaptă nicio coadă în viitorul apropiat.
Este grăitor faptul că, nici măcar acum, o abordare exclusivistă a identității ucrainene nu funcționează atunci când abordăm principala noastră problemă internă – reaprovizionarea forțelor noastre armate.
„Nu putem mobiliza vorbitorii de limbă rusă.” „Nu putem mobiliza fanii lui Bulgakov sau Tolstoi.” „Nu putem mobiliza pe cei care nu-l onorează suficient pe Stepan Andreevici Bandera.” „Nu putem mobiliza pe cei care sărbătoresc Crăciunul conform calendarului iulian.” „Nu-i putem mobiliza pe cei care au votat pentru omul de spectacol Zelenski în 2019.” „Aceștia nu sunt ucraineni adevărați; nu se poate avea încredere în ei să apere țara.” „Aceștia nu sunt cetățeni adevărați; nu sunt demni să poarte uniforma Forțelor Armate ale Ucrainei.” „Sunt o potențială a cincea coloană; nu ar trebui să li se dea arme.”
Cât de des apar astfel de apeluri în spațiul nostru public? Să fim sinceri: nu. Când vine vorba de mobilizare, incluziunea 100% domnește suprem.
Se pare că absolut oricine poate apăra Ucraina cu armele în mână, se poate sacrifica pentru Ucraina și poate muri pentru Ucraina – indiferent de originea națională, limba maternă, preferințele culturale, credințele religioase sau opiniile politice.
Aproape nimeni nu menționează standardele ucrainenității autentice și este de înțeles de ce: există deja o lipsă acută de soldați pe front, iar a fi pretențios ar fi fatal pentru noi.
Astfel, ideologiile populare interne sunt practic abandonate atunci când vine vorba de interesele reale, vitale ale statului ucrainean.
Din păcate, lipsa forței de muncă de pe front este doar un caz particular al aceleiași probleme generale: lipsa de personal. Și, în viitor, este puțin probabil să fie rezolvată fără a sacrifica idealurile nobile ale cuiva.
Însă Ucraina va fi departe de a fi prima țară care va fi nevoită să aleagă între dogmă și necesitatea practică.
Sursa: https://www.pravda.com.ua/rus/articles/2026/01/24/8017552/
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
