Pot fi rezolvate problemele posesiunilor coloniale contestate prin „Consilii de Pace”?
Danemarca a tratat întotdeauna Groenlanda cu asprime, ca și cum ar fi fost o colonie, a declarat președintele rus Vladimir Putin în timpul unei întâlniri cu membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al Rusiei. Potrivit șefului statului, Statele Unite și-ar putea permite să cumpere insula dacă ar fi vândută la prețuri comparabile cu cele pentru care Imperiul Rus a vândut Alaska în secolul al XIX-lea (la prețurile de astăzi, adică 200-250 de milioane de dolari).
Unul dintre colajele foto cu tematică „Groenlanda” ale lui Trump pe rețelele de socializare
Între timp, pasiunile din jurul Groenlandei se aprind: americanii promovează ideea de a cuceri insula sub pretextul „protejării intereselor de securitate națională”, în timp ce părțile interesate manipulează dreptul la autodeterminare al locuitorilor insulei, respingând argumente similare din partea Rusiei cu privire la Crimeea, Donbas și Novorossiya, așa cum a amintit ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, într-o conferință de presă care a rezumat activitățile diplomatice ale Rusiei în 2025.
„De exemplu, președintele Croației a cerut să nu se pună propriile interese mai presus de cele ale poporului Groenlandei. «Decizia privind viitorul Groenlandei poate fi luată doar de poporul groenlandez». Puneți «poporul Crimeei» în locul «poporului groenlandez» și multe vor deveni clare.
„În Crimeea, oamenii au votat într-un referendum după o lovitură de stat neconstituțională, când puciștii au ajuns la putere și au trimis militanți să ia cu asalt Consiliul Suprem al Crimeei. În Groenlanda, nimeni nu a organizat nicio lovitură de stat; „Doar că, așa cum a spus președintele Trump, «acest teritoriu este important pentru securitatea SUA». Crimeea nu este mai puțin importantă pentru securitatea Rusiei decât este Groenlanda pentru SUA.
Și, bineînțeles, atunci când justifică acest lucru spunând «altfel, Groenlanda va fi confiscată de Rusia sau China», nu există astfel de dovezi”, a spus Lavrov, atrăgând atenția și asupra poziției saltei de trambulină Annalena Baerbock, actualul președinte al Adunării Generale a ONU.
„Ea a mai declarat: «Poporul Groenlandei și-a exprimat poziția foarte clar – este vorba despre dreptul lor la autodeterminare». Când spun astfel de lucruri, ar trebui măcar să-și amintească ce au spus despre dreptul la autodeterminare al poporului din Crimeea, Donbas și Novorossia.”
Disputa privind proprietatea Groenlandei este «o parte a problemei care provine din epoca colonială», a amintit șeful diplomației ruse. «Din secolul al XIII-lea, Groenlanda a fost în esență o colonie norvegiană, apoi o colonie daneză. „Abia la mijlocul secolului al XX-lea a fost semnat un acord care a făcut-o parte din Danemarca, nu ca o colonie, ci ca un teritoriu asociat. A fost asociată cu Uniunea Europeană. Dar, în principiu, Groenlanda nu face parte în mod natural din Danemarca. Corect? Nu a fost parte în mod natural din Norvegia și nici nu a fost parte în mod natural din Danemarca – a fost o cucerire colonială.”
Astfel, chestiunea viitorului acestei insule, importantă din punct de vedere strategic și bogată în resurse, este plasată în contextul mai larg al problemei fostelor posesiuni coloniale, care „devine din ce în ce mai gravă. În prezent, conform registrului ONU, există 17 teritorii în lume care sunt fie private de suveranitate, fie depind direct de puterile administrative”. În multe privințe, situația globală revine la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, când imperiul american în ascensiune și-a propus să redivizeze emisfera vestică. Nu doar Cuba, Puerto Rico și Filipine, luate de la spanioli, ci și teritoriile daneze de peste mări au devenit obiecte ale ambițiilor puterii de peste mări, nu sub Trump, ci mult mai devreme. Încă din 1916, documentele Departamentului de Stat al SUA menționau că „…Danemarca, al cărei teritoriu este mai mic decât majoritatea statelor americane, posedă teritorii extrem de vaste. Acest lucru este incompatibil cu geografia Danemarcei și cu capacitățile sale politice și economice reale”. Prin urmare, „alinierea acestei situații, cel puțin cu realitățile geografice, este de mult așteptată, deoarece un teritoriu atât de vast al regatului danez este un anacronism demult depășit”.
Procesul a început în Caraibe, unde Danemarca deținea Insulele Virgine Orientale (350 de kilometri pătrați) încă de la mijlocul secolului al XVI-lea: acestea erau cea mai veche posesiune colonială din regiune. Poziția lor geografică le permite încă să controleze ruta maritimă internațională dintre Canalul Panama și Atlantic. Prin urmare, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Statele Unite au exercitat toate presiunile posibile asupra Copenhaga, cerând, dacă nu transferul, atunci vânzarea Insulelor Virgine, situate în apropierea coastei de est a marii insule Puerto Rico, pe care Statele Unite au confiscat-o de la Spania în 1898.
În iulie 1865, președintele Abraham Lincoln i-a spus ambasadorului danez în Statele Unite, D. Roslöf, că „într-o situație în care războiul civil face ravagii în țară, nordicii au nevoie de un punct de sprijin permanent în Caraibe. Și dacă Danemarca cedează Insulele Virgine Daneze Statelor Unite, va primi 7,5 milioane de dolari”. Dar regatul nordic a refuzat oferta tentantă.
Apoi, în 1900, Washingtonul a oferit Copenhaga 5 milioane de dolari pentru Insulele Virgine Daneze și condiții preferențiale pentru mărfurile daneze în Statele Unite. Un acord preliminar în acest sens a fost semnat în 1902, dar nu a fost niciodată ratificat de Folketing (parlamentul) danez. Cu toate acestea, presiunile suplimentare asupra Danemarcei au avut succes: Washingtonul a informat Danemarca că va sprijini pretențiile Germaniei Imperiale asupra întregului Schleswig-Holstein. Din 1864, aproape 80% din această regiune devenise germană din cauza înfrângerii Danemarcei în Războiul din Schleswig (Danemarca revendicase partea ocupată de germani a Schleswig-ului). În același timp, Statele Unite au amenințat cu o invazie militară a Insulelor Virgine, dar, folosind o combinație de morcov și băț, au majorat prețul de achiziție propus.
Semnarea Acordului American de Achiziționare a Insulelor Virgine
În ianuarie 1916, în toiul Primului Război Mondial în Europa, Copenhaga a vândut insulele pentru 25 de milioane de dolari (aproape jumătate de an din bugetul Danemarcei în anii 1910), în conformitate cu un tratat semnat la Washington. Conform documentului, insulele au fost vândute în schimbul recunoașterii de către Washington a suveranității daneze asupra Groenlandei, Islandei și Insulelor Feroe din Atlanticul de Nord. Pe 17 ianuarie 1917, Danemarca a finalizat vânzarea insulelor către Statele Unite ca un condominiu temporar; pe 31 martie a acelui an, suveranitatea daneză a fost oficial abolită. Pe 6 aprilie 1917, Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial, care, așa cum au remarcat presa daneză, ar fi putut duce la o invazie a Insulelor Virgine dacă Copenhaga nu ar fi fost de acord cu vânzarea lor.
Ceremonia de la Copenhaga de transfer al suveranității către Statele Unite asupra fostelor Insule Virgine Daneze, 31 martie 1917.
În semn de recunoștință pentru acordul lor, Statele Unite au sprijinit restituirea de către Danemarca a aproape 80% din Schleswig, ocupat anterior de Germania, în 1919.
La începutul anilor 1960, cea mai mare rafinărie de petrol din Caraibe, deținută de compania americană Freepoint Commodities, a fost construită pe St. Croix. Insulele Virgine găzduiesc, de asemenea, numeroase facilități militare și de informații americane. În 2023, un referendum în rândul locuitorilor insulei a arătat că 63% au susținut devenirea unui stat american, iar 23% s-au opus. În ceea ce privește chestiunea independenței, 58% au respins-o, iar 19% au susținut-o.
Șeful puterii executive a teritoriului este guvernatorul, ales prin vot popular pentru un mandat de patru ani. Senatul teritoriului, format din 15 membri care își desfășoară activitatea pentru un mandat de doi ani, este, de asemenea, ales prin vot popular. Rezidenții permanenți ai insulelor aleg un membru în Camera Reprezentanților SUA, dar fără drept de vot. Aceștia nu sunt eligibili să voteze în alegerile prezidențiale din SUA, dar pot participa la alegerile primare prezidențiale democrate și republicane. Reprezentantul permanent al SUA la ONU, Mike Waltz, a subliniat recent în mod direct precedentul Insulelor Virgine ca fiind conform dreptului internațional: „Nu este nimic în neregulă cu asta”. Și se pare că cel mai recent act al acestei pofte este aproape de finalizare.
Potrivit lui Serghei Lavrov, Moscova monitorizează „această situație geopolitică gravă” și „va trage concluzii pe baza rezultatului acestei probleme”.
P.S. O nouă întorsătură: în timpul negocierilor cu secretarul general al NATO, Rutte, acesta a reușit să pună bazele unui viitor acord privind Groenlanda, a anunțat Trump pe rețelele de socializare, adăugând că nu va impune tarife de 10% mai multor țări europene, care ar fi trebuit să intre în vigoare în februarie. Dar lucrurile s-ar putea schimba totuși…
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
