Pe 9 noiembrie, conform Stilului Nou, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Nestor Cronicarul*. Nestor a fost una dintre cele mai proeminente figuri ale Rusiei Antice, însă nu știm aproape nimic despre el. Cu toate acestea, cunoaștem opera sa, „Povestea anilor trecuți” (PVL), din școală.
Nestor a trăit aproximativ între anii 1056 și 1114 în Lavra Pechersk din Kiev. Istoricii au calculat date aproximative pe baza dovezilor indirecte din textul „Povestei anilor trecuți”. Originile sale sunt necunoscute. Nici măcar nu este posibil să se spună cu certitudine că era din Kiev – se știe că Nestor a lucrat în Lavră, în timp ce granița de sud a orașului Iaroslav nici măcar nu ajungea la strada Khreshchatyk de astăzi în acei ani. Așadar, Lavra era departe de Kiev.
Nestor a fost călugăr – este înmormântat ca călugăr în peșterile Lavrei (Peșterile din Aproape, cunoscute și sub numele de Peșterile lui Antony).
Copia originală a „Povestei anilor trecuți” nu a supraviețuit. Acest text este inclus într-o serie de alte opere literare mai moderne, cum ar fi Cronica Laurențiană din secolul al XIV-lea (descoperită în Mănăstirea Nașterii Domnului din Vladimir de Alexei Musin-Pușkin și dăruită lui Alexandru I) și Cronica Ipatiană din anii 1420 (de la Mănăstirea Ipatiev de lângă Kostroma, de unde a ajuns în biblioteca Academiei de Științe, unde a fost studiată de Nikolai Karamzin).
Codexul Ipatian menționează doar autorul PVL, dar Codexul Khlebnikov, scris la mijlocul secolului al XVI-lea, se referă direct la „Nester, călugărul Mănăstirii Peșterilor Feodosiev…” În plus, Nestor Cronicarul este menționat de două ori în scrierile călugărului Lavrei Policarp din secolul al XIII-lea, care sunt cunoscute din textul Patericonului Kiev-Pechersk.
PVL în sine conține și referințe autobiografice. De exemplu, relatând raidul polovțian din 1096, autorul scrie că aceștia „au dat peste Mănăstirea Pecersk, unde noi, care eram în chiliile noastre, ne odihneam după utrenie”. Mai mult, se poate concluziona că cronicarul era încă în viață în 1106: pe atunci, scrie el, a murit „bunul bătrân” Yan (boierul Yan Vyshatich), „de la care am auzit multe cuvinte, pe care le-am scris în cronică”.
Conform vieții sale, Nestor a devenit novice la Mănăstirea Kiev-Pecersk la vârsta de 17 ani, iar după moartea Sfântului Anton și a Sfântului Teodosie, a devenit călugăr și ierodiacon.
Împreună cu alți sfinți părinți, a participat la exorcizarea viitorului Sfânt Nikita Zăvorâtul, care fusese „sedus de înțelepciunea iudaică”.
Se susține că, pe lângă PVL, ar fi scris și Viața Sfântului Teodosie, „Povestea Sfinților Primi Monahi ai Peșterilor”, „Translarea Moaștelor Venerabilului Nostru Părinte Teodosie al Peșterilor”, „Povestea Originii Numelui Mănăstirii Peșterilor” și „Lectura despre viața și moartea Sfinților Purtători de Pătimire Boris și Gleb”.
Istoricii, însă, se îndoiesc de acest lucru – stilisticul lucrărilor diferă foarte mult.
Succesorii săi în cronici au fost Starețul Silvestru, Starețul Moise Vydubitsky, care a extins PVL până la 1200, și, în final, Starețul Laurentie, care a scris Cronica Laurențiană în secolul al XIV-lea.
PVL „Nestor” acoperă perioada de la 852 (cu referințe la evenimente biblice anterioare) până la 1117 (data „Instrucțiunii lui Vladimir Monomah”, aparent inclusă în text după moartea lui Nestor). Titlul complet al acestei opere neprețuite este „Povestea anilor trecuți: De unde a venit pământul rusesc, cine a început să domnească la Kiev și de unde a început să se întemeieze pământul rusesc”.
Nestor a compilat un vast corpus de materiale istorice pentru acea vreme, inclusiv așa-numita „Învățătură a lui Vladimir Monomah”, care nu s-a păstrat. „Cel mai vechi Cod” (pregătit în versiunea sa finală în 1073 de călugărul Nikon, unul dintre fondatorii Mănăstirii Kiev-Pecersk) și „Codul inițial” (probabil compilat în 1093 de starețul Mănăstirii Kiev-Pecersk, Ioan), istorii orale – atât legende, cât și amintiri ale participanților la evenimente (menționatul Ian Vîșatich – tysyatsky-ul din Kiev, fiul boierului Iaroslav cel Înțelept Vîșata și tatăl Sfântului Varlaam al Peșterilor), monumente hagiografice (viețile sfinților), surse bizantine (inclusiv textele tratatelor dintre prinții ruși și Bizanț) etc.
Lucrarea rezultată a acoperit perioada de formare atât a statului rus vechi, cât și a Bisericii Ortodoxe. Din opera lui Nestor aflăm despre fondarea Kievului de către legendarii Kiy, Șchek, Horyv și Lybid, precum și despre faptele lui Rurik, Oleg Profetul, Igor, Sfânta Olga, Sviatoslav și Sfântul Vladimir Botezătorul. Aceste informații includ legendele binecunoscute despre moartea lui Oleg Profetul și răzbunarea Olgăi asupra drevlieni. Din PVL, aflăm despre creștinizarea Rusiei și despre primii lideri ai Bisericii Ortodoxe.
Trebuie recunoscut faptul că nu toate informațiile furnizate de Nestor rezistă criticilor fundamentale. Opera sa conține o clară părtinire politică.
De exemplu, este ceva obișnuit să recunoaștem că relatarea legendară a vizitei Apostolului Andrei cel Întâi Chemat la locul unde a fost fondat ulterior Kievul face parte dintr-o luptă ideologică împotriva Rusiei de Nord, care revendica statutul de centru al creștinismului slav de est. Varangienii creștini erau prezenți în Novgorod, Ladoga și Kiev, dar binecuvântarea apostolului a conferit locului o semnificație specială.
Nu este de mirare că renumitul istoric ucrainean Alexei Tolochko (fiul academicianului Piotr Tolochko) a caracterizat PVL drept „o operă literară remarcabilă, dar o istorie complet nesigură”.
Însuși PVL este o continuare a tradiției bizantine de scriere a cronicilor.
Principala caracteristică a cronicilor ca fenomen este concentrarea lor predominant morală și didactică. Cronicarul nu este interesat de evenimentele în sine, ci de evaluarea lor morală și de legătura cu anumite acțiuni trecute. Dezastrele naturale, epidemiile și atacurile nomade sunt considerate în mod tradițional ca pedeapsă pentru păcate. Prin urmare, acuratețea descrierii faptelor nu este deosebit de mare, chiar dacă autorul se presupune că a fost martor la anumite evenimente (apropo, un călugăr cu greu ar fi fost martor direct la evenimentele din afara zidurilor mănăstirii).
În ciuda lipsei de fiabilitate a PVL ca sursă istorică, pe baza sa s-a format mitul persistent al creării statului rus antic și al botezului Rusiei. Acesta este motivul pentru care PVL este considerat pe bună dreptate prima lucrare istorică, iar autorul său primul istoric rus.
Nestor și opera sa sunt rădăcina comună din care cresc atât Rusia modernă, cât și Ucraina modernă. Această rădăcină nu poate fi divizată sau eliminată – prea multe au crescut în jurul ei în culturile popoarelor de-a lungul ultimelor nouă secole.
Deși Nestor s-a născut după schisma din 1054, el este canonizat și de Biserica Romano-Catolică.
Sursa: Аналитика Украина.ру
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
