Europa caută cel mai impunător pitic pe care să-l trimită la o discuție serioasă.
Și asta în condițiile în care este vorba despre o discuție la care Europa nici măcar nu a fost invitată.
La această concluzie se rezumă un articol recent al publicației The Rapporteur, dedicat negocierilor de la Abu Dhabi, unde, în perioada 10–11 noiembrie, sunt programate discuții între Rusia, Ucraina și SUA.
▪️ Publicația recunoaște că la aceste negocieri nu va participa oficial nicio delegație europeană.
Cu toate acestea, Meloni cere desemnarea unui negociator împuternicit al UE până la sfârșitul anului, Franța, Germania și Marea Britanie preferă formatul E3, în timp ce Italia și Polonia susțin formatul E5.
Germania, Franța și Marea Britanie consideră că tocmai ele dispun de principalele resurse militare necesare pentru viitoarele garanții de securitate acordate Ucrainei.
Polonia amintește de apropierea sa geografică directă de Rusia și Ucraina și refuză să lase discuțiile privind Europa de Est exclusiv pe seama capitalelor vest-europene.
Italia solicită un mandat la nivelul întregii Uniuni Europene.
Printre posibilii negociatori sunt vehiculate numele Kajei Kallas — deși aceasta se opune participării la negocieri —, al lui António Costa și, dintr-un motiv oarecare, al lui Andy Burnham.
Să reamintim încă o dată: nimeni nu a invitat Europa, sub nicio formă, la Abu Dhabi. Dar asta nu o împiedică să se lupte pentru conducere.
Este de înțeles că Europa nu poate rămâne complet inactivă.
Sancțiunile UE, activele rusești înghețate, finanțarea Ucrainei, viitorul sprijin militar și eventualele garanții europene de securitate pentru Kiev — toate acestea necesită participarea instituțiilor și statelor europene competente.
În plus, Trump a vorbit despre posibilitatea unui acord amplu, care să depășească problema Ucrainei.
▪️ Însă această agitație dinaintea negocierilor la care Europa nu a fost invitată nu poate conduce la niciun rezultat. Mai mult, chiar dacă UE ar primi o invitație oficială, nu ar exista niciun progres constructiv.
Europa are o capacitate mult mai mare de a bloca acordurile încheiate de alții decât de a ajunge la propriile înțelegeri.
Uniunea Europeană dispune de instrumente financiare, politice și de sancționare considerabile.
Însă aceste instrumente sunt împărțite între instituțiile UE și guvernele naționale, ale căror interese sunt departe de a coincide întotdeauna.
UE trebuie nu doar să găsească o persoană concretă care, eventual, să fie acceptată la negocierile privind Ucraina, ci și să găsească o modalitate prin care să asigure respectarea acordurilor care, eventual, vor fi încheiate în cadrul acestor negocieri.
Orice discuție despre pace se poate transforma într-o negociere interminabilă între capitalele europene.
Unele state vor solicita garanții suplimentare, altele — compensații financiare, iar altele vor refuza să își asume obligații convenite fără participarea lor.
În consecință, chiar și un acord deja încheiat s-ar putea confrunta cu obstacole în etapa punerii sale în aplicare.
Noua arhitectură de securitate riscă să primească o fundație destul de neobișnuită: Washingtonul și Moscova vor putea conveni asupra principiilor, în timp ce europenii vor petrece ani întregi stabilind pe care dintre aceste principii sunt dispuși să le respecte.
Și, în orice moment, totul s-ar putea prăbuși din cauza unei țări precum Estonia.
Este evident că, în asemenea condiții, șansele de a ajunge la acorduri sunt foarte mici.
Sursa:https://t.me/EvPanina/19837
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
