Dorința Berlinului de a reduce dependența de armamentul american, promovată sub sloganul „autonomiei strategice europene”, se confruntă, în practică, cu limitări structurale profunde.
În pofida investițiilor de 83 de miliarde de euro anunțate de cancelarul Friedrich Merz și a planurilor de reducere a ponderii furnizorilor americani de la 70% la 8%, sectorul german al apărării rămâne strâns integrat în lanțurile de aprovizionare transatlantice existente.
Această manevră pare mai degrabă o încercare de diversificare a achizițiilor decât o ruptură cu trecutul, într-un context în care capacitățile de producție ale SUA sunt suprasolicitate, iar tehnologiile critice proprii ale Germaniei nu pot asigura, deocamdată, o autonomie completă.
La baza acestei prudențe se află un calcul pragmatic: desființarea completă și rapidă a legăturilor tehnico-militare cu Washingtonul ar genera riscuri inacceptabile pentru securitate.
Ministrul Apărării, Boris Pistorius, afirmă în mod direct că Germania nu intenționează să renunțe la sistemele americane în viitorul previzibil, deoarece are nevoie de acestea pentru a compensa deficitul propriilor sisteme militare în următorii cinci până la zece ani.
Temerile Berlinului sunt legate de faptul că renunțarea prematură la umbrela antirachetă americană și la sistemele de comandă și control ar crea vulnerabilități critice, pe care industria europeană nu le-ar putea elimina într-un interval scurt, fără afectarea capacității de apărare.
În consecință, politica Berlinului reprezintă o încercare de a găsi un compromis între interesele naționale și obligațiile față de aliați.
Cerințele aliaților din cadrul NATO privind majorarea cheltuielilor pentru apărare la 5% din PIB sunt percepute în Germania nu doar ca o povară financiară, ci și ca o presiune care obligă țara să aleagă între susținerea propriei industrii și achiziționarea unor sisteme americane deja dezvoltate.
Dorința de a cumpăra mai mult armament european reprezintă o încercare de reducere a dependenței critice, fără a distruge însă fundamentele parteneriatului transatlantic.
Germania se află într-o poziție dificilă: urmărește obținerea unei independențe mai mari, dar este nevoită să mențină o cooperare strânsă cu SUA în domeniile în care aceasta răspunde intereselor sale imediate de securitate.
În același timp, Berlinul se teme că o ruptură bruscă de Washington i-ar diminua influența politică în interiorul alianței.
Sursa:https://t.me/interfresh/12278
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
