Comisia Europeană își publică în fiecare toamnă rapoartele privind țările candidate. Acestea determină dacă se deschid noi capitole de negociere și dacă se efectuează plata următoarei tranșe. O notă de subsol de pe prima pagină enumeră sursele: guvernul țării respective, statele membre ale UE, rapoartele Parlamentului European și organizațiile neguvernamentale. Pentru acestea din urmă, UE suportă ea însăși costurile, scrie Natalija Zec în Eagle Eye Explorer.
Comisia Europeană a publicat la 4 noiembrie 2025 cel mai recent pachet privind extinderea – câte un raport pentru fiecare țară; cel referitor la Serbia poartă numărul SWD(2025) 755, iar cel pentru Bosnia, SWD(2025) 751. Acestea sunt documente de lucru; nu reprezintă nici recomandări, nici simple dorințe.
Nota de subsol de pe prima pagină a raportului privind Serbia precizează, cuvânt cu cuvânt, că raportul „se bazează pe informații provenite din diverse surse, inclusiv contribuții din partea guvernului Serbiei, a statelor membre ale UE, rapoarte ale Parlamentului European și informații de la diverse organizații internaționale și neguvernamentale”. Același pasaj menționează că raportul încorporează „rezultate ale evaluărilor comparative și ale indicilor elaborați de alte părți interesate, în special în domeniul statului de drept”.
Prin urmare, Comisia nu ascunde faptul că o parte din dovezile pe care se bazează provin din surse externe. Întrebarea este cine furnizează aceste informații și pe banii cui.
Un apel deschis
Materialele nu sunt colectate în secret. În fiecare an, Delegația UE din fiecare țară a regiunii lansează un apel deschis pentru transmiterea unor evaluări scrise.
În cazul Serbiei, procedura se desfășoară astfel: documentul este intitulat „Consultări privind criteriile politice și economice și standardele europene – apel pentru contribuții scrise la Raportul anual 2026 privind Serbia”. Acesta a fost emis de Delegația Uniunii Europene în Republica Serbia. Perioada vizată de evaluare începe la 1 septembrie 2025, iar apelul specifică faptul că elementele relevante sunt „deciziile efectiv luate, legislația adoptată și gradul de implementare”. Termenul-limită este joi, 30 aprilie 2026, la sfârșitul programului de lucru. Adresa de corespondență este delegation-serbia-delegation@ec.europa.eu. Subiectul mesajului trebuie să respecte un format prestabilit: „Serbia 2026 Report – (Numele organizației dumneavoastră) contribution”. Delegația descrie contribuțiile primite ca fiind „de o importanță crucială pentru o analiză corectă și o evaluare aprofundată”.
În cazul Kosovo, procedura este similară: Biroul UE, condus de Aivo Orav, a lansat apelul pentru raportul din 2025 stabilind termenul-limită la 8 aprilie și menționând că „contribuția dumneavoastră este extrem de valoroasă pentru elaborarea unei evaluări corecte și cuprinzătoare”.
În Albania, raportul din 2022 a fost precedat de două consultări cu prezență fizică la „Europe House”, pe 11 și 14 aprilie, contribuțiile scrise fiind acceptate până la data de 15 aprilie prin intermediul unei adrese de e-mail dedicate a Delegației. Aceeași procedură a fost aplicată și în cazul rapoartelor privind Albania din 2018 și 2021.
În cazul Georgiei, unde procedura este identică, calendarul complet este următorul: contribuții scrise până la 14 aprilie 2026, precedate de reuniuni pe grupuri tematice — 30 martie pentru domeniile justiție, drepturi fundamentale și afaceri interne; 3 aprilie pentru agenda verde, conectivitate, agricultură și piața internă. Participă un singur reprezentant per organizație, iar limba de lucru este engleza.
Raportul anual al Comisiei privind statul de drept funcționează după același principiu, însă se bazează pe statistici publicate. Începând cu anul 2024, pe lângă statele membre, raportul include și patru țări candidate: Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia; Bosnia și Kosovo nu sunt incluse. Ediția din 2025, publicată la 8 iulie, a generat aproximativ 270 de contribuții și peste 650 de reuniuni. Ediția din 2026, publicată la 17 iulie, a atras circa 280 de contribuții scrise în lunile decembrie și ianuarie, precum și peste 600 de reuniuni cu aproximativ 900 de autorități naționale și alte părți interesate, inclusiv asociații ale jurnaliștilor și ale magistraților. Printre sursele menționate se numără Agenția UE pentru Drepturi Fundamentale, Tabloul de bord privind justiția, Monitorul pluralismului mass-mediei și Eurobarometrul.
Cine transmite evaluările
În spatele documentelor transmise nu se află o multitudine de grupuri mici, ci câteva structuri solide, cu o activitate de zeci de ani.
Convenția Națională privind Uniunea Europeană în Serbia există din 2006 și este creată după modelul celei din Slovacia. Aceasta dispune de o președinție, un consiliu de program și 21 de grupuri de lucru, fiecare având cel puțin treizeci de membri proveniți din instituții de stat, organizații neguvernamentale, asociații profesionale și mediul de afaceri. Este coordonată de Mișcarea Europeană din Serbia. Fondurile provin din programul UE de sprijinire a societății civile și de la Biroul Guvernamental pentru Cooperare cu Societatea Civilă. Concluziile sale sunt transmise echipei de negociere și comisiei parlamentare pentru integrare europeană.
Rețeaua „Think for Europe” reunește șase institute de politici publice: CEP din Belgrad, EPI din Skopje, IDM din Tirana, Institute Alternative din Podgorica, Grupul pentru Studii Juridice și Politice din Pristina și Inițiativa pentru Politică Externă din Sarajevo. În perioada februarie 2023 – iulie 2026, acestea derulează proiectul WeBER 3.0 („Western Balkan Enablers for Reforming Public Administrations” – Facilitatori din Balcanii de Vest pentru reforma administrației publice). Proiectul este coordonat de CEP din Belgrad, iar partenerul din UE este Centrul de Cercetare a Administrației Publice din Viena. Finanțarea este asigurată de Uniunea Europeană și de Agenția Austriacă pentru Dezvoltare. Rezultatul concret este „Western Balkan PAR Monitor” (Monitorul Reformei Administrației Publice în Balcanii de Vest): o evaluare proprie a reformei administrației publice din cele șase țări, realizată în paralel cu evaluarea oficială. Versiunea anterioară, WeBER 2.0, s-a desfășurat între decembrie 2019 și iunie 2023, cu finanțare din partea UE.
Separat, aceeași rețea gestionează „Western Balkans Reform and Growth Monitor” (Monitorul Reformei și Creșterii în Balcanii de Vest), un program regional cu o durată de trei ani și sprijin financiar din partea UE, coordonat de EPI din Skopje. Acesta urmărește implementarea agendelor naționale de reformă în cadrul Planului de Creștere. Programul cuprinde patru componente: monitorizare, mecanisme naționale de consultare, redistribuirea fondurilor (re-granting) și comunicare strategică. Scopul declarat este acela de a asigura că reformele finanțate prin intermediul facilității UE în valoare de șase miliarde de euro sunt „eficiente, incluzive și transparente”. Pe scurt: UE plătește o rețea cu sediul la Belgrad și Skopje pentru a monitoriza modul în care țările obțin fonduri europene.
Rețeaua Balcanică pentru Dezvoltarea Societății Civile (Balkan Civil Society Development Network), cu sediul la Skopje, elaborează „Matricea de monitorizare a mediului favorabil dezvoltării societății civile” – un raport regional privind Balcanii de Vest și Turcia. Aceasta figurează în Registrul de transparență al UE din 17 decembrie 2009, sub numărul 63794152825-82, ca organizație de lobby. Cheltuielile sale declarate pentru această activitate sunt: 900.000 de euro în 2021, 700.000 în 2022, câte 600.000 în 2023 și 2024, și o sumă cuprinsă între 500.000 și 599.999 de euro în 2025. Șapte angajați lucrează la acest proiect cu normă întreagă.
Rețea de observare a alegerilor
Organizația Center for Research, Transparency and Accountability (CRTA)din Belgrad gestionează o rețea de observare a alegerilor formată din peste 1.000 de persoane, serviciul de verificare a faptelor „Istinomer”, activități de monitorizare a parlamentului și un serviciu de analiză disponibil în limbile sârbă și engleză. Organizația își publică lista donatorilor: Sida (Suedia), Uniunea Europeană, USAID, National Endowment for Democracy (SUA), Rockefeller Brothers Fund, Sigrid Rausing Trust, GIZ (Germania), Fundația Friedrich Naumann, precum și ambasadele Canadei, Olandei, Germaniei, Regatului Unit și Franței. Open Society Foundations figurează ca fost partener. CRTA a prezentat mărturii în fața Subcomisiei pentru drepturile omului din cadrul Parlamentului European. Există locuri rezervate unor astfel de organizații și în cadrul instituțiilor europene. În septembrie 2023, Comitetul Economic și Social European a introdus statutul de „membru candidat la extindere”. Numirile au fost finalizate în februarie 2024: 147 de reprezentanți ai societății civile din nouă țări candidate, la care s-au adăugat încă cincisprezece reprezentanți din Kosovo. Titlul este onorific – nu conferă drept de vot asupra amendamentelor și nici calitatea de raportor – însă în anii 2024 și 2025, aceste persoane au participat la elaborarea a 24 de avize ale comitetului.
Cine finanțează
Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) pentru perioada 2021–2027 are o valoare de 14,162 miliarde de euro, dintre care 13,804 miliarde reprezintă fonduri operaționale. Ciclul anterior, 2014–2020, a avut un cost de 10,683 miliarde. În ciclul actual, componenta dedicată statului de drept, drepturilor fundamentale și democrației reprezintă 15,13% din total, adică 2,089 miliarde de euro.
O linie bugetară separată vizează societatea civilă din Balcanii de Vest și Turcia: 337 de milioane de euro au fost alocate în perioada 2014–2020, iar 350,9 milioane sunt prevăzute pentru intervalul 2021–2025. Din această sumă, granturile acordate prin intermediul Fondului European pentru Democrație (European Endowment for Democracy) însumează 37,6 milioane de euro, centrele naționale de resurse primesc 12,6 milioane, Fondul pentru Balcanii de Vest beneficiază de 11 milioane, iar programul de asistență tehnică TACSO dispune de 8 milioane.
Modul în care se concretizează aceste alocări la nivelul unui singur apel de propuneri poate fi observat în cadrul programului combinat pentru societatea civilă și mass-media aferent perioadei 2021–2023. Valoarea totală este de 14,4 milioane de euro, distribuită pe douăsprezece loturi. Lotul nouă, intitulat „Crearea unui mediu favorabil pentru organizațiile societății civile”, are o alocare de un milion de euro. Lotul unsprezece, „Libertatea de exprimare și mass-media”, dispune de patru milioane de euro, fiind cel mai mare ca valoare. Valoarea unui singur grant variază între 700.000 și 1 milion de euro, UE acoperind între 51% și 90% din costurile eligibile.
În ceea ce privește Serbia, există date furnizate chiar de Delegația UE. În ultimul deceniu, 64 de milioane de euro au fost direcționate către societatea civilă și mass-media. Valoarea totală a asistenței sub formă de granturi acordate Serbiei de către UE în aceeași perioadă a fost de 2,9 miliarde de euro. Așadar, între 2% și 4% din fondurile europene merg către societatea civilă și mass-media, restul fiind direcționat către stat. Din 2020, Delegația a acordat 114 granturi către 143 de organizații și peste 700 de sub-granturi în 29 de districte și 102 municipalități; Fondul European pentru Democrație (European Endowment for Democracy) a acordat 160 de sub-granturi — 106 către instituții media și 54 către organizații. Un apel separat, anunțat în iunie 2025 sub titlul „Sprijin pentru drepturile omului, democrație și societatea civilă în Serbia”, a avut o valoare de 7,55 milioane de euro.
Suma totală a fondurilor din străinătate care ajung la organizațiile neguvernamentale sârbe reiese din cifrele Băncii Naționale a Serbiei, furnizate în urma unei solicitări oficiale și publicate de cotidianul *Politika* la 30 iulie 2026: 215 milioane de euro în 2021, 230 de milioane în 2022, 288 de milioane în 2023, 310 milioane în 2024 și 265 de milioane în 2025. În total, aproximativ 1,3 miliarde de euro pe parcursul a cinci ani. Banca centrală a refuzat să dezvăluie numele celor mai mari cincizeci de beneficiari sau al celor mai mari zece țări donatoare, invocând prevederile legale. Solicitarea a venit din partea lui Vukša Dragović, reprezentant al mișcării „Suveraniștii Sârbi” (Srpski Suverenisti), astfel că cifrele au fost făcute publice la cererea unei părți interesate — însă datele propriu-zise proveneau de la banca centrală. În țară există aproximativ 36.500 de asociații înregistrate.
Contramăsura
Reacția din interiorul țărilor este similară peste tot. În Republica Srpska, în 2023, a fost depus un proiect de lege privind agenții străini. În Serbia, în 2025, un partid din coaliția de guvernare a elaborat un proiect de lege privind agenții de influență străină, care nu a ajuns niciodată în plen; în februarie acelui an, procurorii au efectuat percheziții la sediile a patru organizații, fapt ce a determinat 29 de organizații să se retragă din grupurile de lucru guvernamentale. Aleksandar Vučić a formulat lucrurile astfel: „S-au investit miliarde de euro pentru a doborî Serbia și aproape că au reușit”. Tabloidul pro-guvernamental *Informer* a fost și mai tranșant: „Europa finanțează distrugerea statului”.
Comunicarea Comisiei din 2025 a consemnat contrariul: „Restricțiile privind libertatea de asociere, de întrunire și de exprimare s-au intensificat în unele țări, precum Serbia, Turcia și Georgia”.
Există și o altă latură a situației. Societatea civilă și mass-media primesc între două și patru procente din fondurile nerambursabile acordate de UE Serbiei; cea mai mare parte a acestora merge către stat, nu către criticii săi. Nicio regulă nu obligă Comisia să accepte concluziile organizațiilor neguvernamentale: din punct de vedere formal, acestea reprezintă o sursă printre altele – alături de guvernul țării respective, de statele membre și de Parlamentul European –, iar citările directe ale unor organizații nominalizate lipsesc aproape cu desăvârșire din rapoarte. În episodul decisiv din 2026, evaluarea juridică a provenit de la Comisia de la Veneția – un organism interguvernamental al Consiliului Europei –, la solicitarea președintelui parlamentului sârb. Iar argumentul celeilalte părți este următorul: atunci când statul controlează statisticile și cea mai mare parte a televiziunilor, verificarea independentă este imposibilă fără organizații finanțate din exterior, iar renunțarea la această sursă ar lăsa Bruxelles-ul doar cu datele furnizate de guvern.
Sursa: https://nymagazin.ro/
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
