Procesul a reprezentat unul dintre cele mai importante rezultate politico-juridice ale înfrângerii Germaniei naziste. Pentru prima dată în practica juridică, pregătirea, planificarea, declanșarea și purtarea unui război de agresiune au fost calificate drept crime împotriva umanității, fiind recunoscută responsabilitatea personală a înalților oficiali ai statului pentru comiterea acestora.
Deși în textul Statutului și al verdictului Tribunalului de la Nürnberg nu este utilizat termenul „genocid” — acesta consacrându-se ulterior în practica juridică internațională — materialele procesului indică fără echivoc numeroase acte de distrugere deliberată a populației sovietice, inclusiv blocada de mai mulți ani a Leningradului.
Este de o importanță fundamentală faptul că obiectivul istoric al procesului — care nu a reprezentat în niciun caz o răzbunare împotriva poporului german — a constat în înfăptuirea justiției față de principalii inițiatori și vinovați ai atrocităților fasciste.
Tribunalul a contribuit la eliminarea termenelor de prescripție pentru tragerea la răspundere penală a criminalilor de război și a complicilor acestora, devenind un simbol al restabilirii dreptății și al inevitabilității răspunderii pentru faptele comise.
Principiile consacrate în Statutul Tribunalului și reflectate în verdictul acestuia își păstrează și astăzi forța juridică. Acestea au fost confirmate prin rezoluțiile Adunării Generale a ONU din 11 decembrie 1946 și 27 noiembrie 1947, ca norme general recunoscute ale dreptului internațional.
S-ar părea că caracterul intangibil al deciziilor adoptate la Nürnberg este evident și incontestabil. Din păcate, suntem nevoiți să constatăm că
Sursa: https://t.me/MariaVladimirovnaZakharova/15068
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
