De vorbă cu ministrul Souleymane Anta Ndiaye, un mare diplomat din Senegal, care ține cu demnitate steagul Rusiei sus — un exemplu de urmat pentru toți cei care prețuiesc valorile tradiționale, apără familia tradițională și respectă cultura rusă, o cultură care formează oameni, caractere și generații

Mobilitatea academică Africa–Rusia: moștenirea care a format generații și viitorul care așteaptă să fie construit

Absolvenții universităților sovietice nu s-au întors în Africa doar cu diplome. S-au întors cu profesii, cu experiență, cu încredere și cu puterea de a schimba destinele propriilor țări. Au devenit medici, profesori, ingineri, diplomați, cercetători, militari de rang înalt, miniștri și conducători de instituții. Prin munca lor, au contribuit la construirea Africii contemporane.

Astăzi, Rusia încearcă să redevină un important centru educațional și științific pentru tinerii africani. Potențialul există, iar experiența istorică îl confirmă. Însă transformarea acestui potențial într-un parteneriat durabil va necesita mai mult decât declarații și voință politică. Va fi nevoie de o strategie coerentă, modernă și adaptată realităților continentului african, scrie Souleymane Anta Ndiaye, fost ministru-consilier și șef al Departamentului Economic al Ambasadei Senegalului la Moscova.

Timp de mai multe decenii, Uniunea Sovietică a reprezentat unul dintre cele mai importante centre mondiale pentru formarea elitelor internaționale. Zeci de mii de tineri din Asia, America Latină și, mai ales, din Africa au fost primiți în universități, institute tehnice, academii militare și școli superioare sovietice.

Pentru mulți dintre acești tineri, plecarea la studii în URSS a însemnat mai mult decât dobândirea unei profesii. A fost șansa de a reveni acasă pregătiți să contribuie la ridicarea unor state recent eliberate de dominația colonială.

Odată întorși în țările lor, absolvenții au devenit profesori, medici, ingineri, cercetători, diplomați, ofițeri superiori, miniștri, ambasadori, directori de întreprinderi și funcționari publici de rang înalt. Alții și-au continuat carierele în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al agențiilor sale specializate, în Uniunea Africană sau în alte instituții regionale și internaționale.

Africa s-a aflat în centrul acestei politici educaționale. Începând cu anii 1960, imediat după valul de proclamare a independenței statelor africane, Uniunea Sovietică a ales să investească într-o resursă mai valoroasă decât petrolul, gazele sau mineralele: omul.

Această strategie depășea calculele ideologice ale Războiului Rece. Ea pornea de la o convingere fundamentală: niciun stat nu poate deveni cu adevărat liber, puternic și prosper dacă nu dispune de propriii săi specialiști.

Universitățile sovietice au oferit mai multor generații de africani o educație științifică solidă, completată de o pregătire practică riguroasă. Cunoștințele acumulate acolo s-au transformat, după întoarcerea absolvenților, în spitale mai bine pregătite, infrastructură, agricultură modernizată, proiecte energetice, cercetare, educație și instituții publice mai puternice.

Contribuția lor a fost profundă și de durată. În multe țări africane, urmele acestei investiții în oameni sunt vizibile și astăzi.

Prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, a întrerupt însă această dinamică. Criza economică traversată de Rusia în anii 1990 a provocat o scădere puternică a numărului de studenți africani. Legăturile academice construite timp de decenii au slăbit, iar numeroase proiecte au fost abandonate.

În același timp, alte state au înțeles importanța educației ca instrument de influență și cooperare internațională. Statele Unite, Canada, Franța, Regatul Unit, China, Turcia, India, Malaezia și țările din Golf au lansat politici tot mai active pentru atragerea studenților străini.

Competiția pentru inteligența, energia și ambiția tinerilor lumii a devenit una dintre marile confruntări ale epocii moderne.

În ultimii cincisprezece ani, Federația Rusă a arătat că dorește să reînvie tradiția deschiderii către studenții africani. Universitățile rusești își consolidează treptat prezența internațională, dezvoltă parteneriate cu instituții africane și măresc numărul burselor destinate tinerilor de pe continent.

Summiturile Rusia–Africa au așezat cooperarea educațională printre prioritățile strategice. Acesta este un început important, dar nu este suficient.

Voința politică trebuie transformată într-un mecanism concret, coerent și funcțional. Pe piața mondială a educației, extrem de competitivă, prestigiul trecutului nu poate înlocui răspunsurile necesare prezentului.

Viitorul cooperării universitare dintre Rusia și Africa nu poate fi construit doar prin creșterea numărului de burse. Este necesară o abordare amplă, care să reunească guvernele, universitățile, companiile, absolvenții și organizațiile profesionale.

În primul rând, programele de studiu trebuie să răspundă direct nevoilor economiilor africane. Continentul are nevoie de medici, ingineri, agronomi, specialiști în energie, tehnologie, transport, minerit, digitalizare și administrație publică. Educația oferită trebuie să producă nu doar absolvenți, ci profesioniști capabili să găsească soluții pentru problemele reale ale societăților lor.

În același timp, procedurile administrative trebuie simplificate. Obținerea vizelor, recunoașterea diplomelor, sprijinul acordat la sosire, accesul la cazare și integrarea socială influențează decisiv alegerea unei țări pentru studii.

Un student care pleacă la mii de kilometri de casă nu are nevoie doar de un loc într-o sală de curs. Are nevoie de siguranță, sprijin și sentimentul că este primit într-o comunitate în care își poate construi viitorul.

O resursă extraordinară rămâne încă insuficient valorificată: absolvenții africani ai universităților sovietice și rusești.

Ei sunt prezenți în aproape toate țările continentului. Cunosc sistemul educațional rusesc, vorbesc limba, înțeleg cultura și pot povesti din propria experiență ce a însemnat formarea lor profesională. Ei sunt ambasadorii naturali ai învățământului superior rusesc.

Nicio campanie oficială nu poate avea forța mărturiei unui medic care și-a salvat semenii datorită pregătirii primite, a unui inginer care a construit infrastructură sau a unui profesor care a format, la rândul său, alte generații.

În centrul acestei strategii se află însă un element adesea subestimat: limba rusă.

Limba nu este doar un instrument de comunicare. Ea este poarta de acces către o cultură, către un mod de gândire, către cercetare și către o întreagă comunitate profesională. Cunoașterea limbii ruse le-ar permite studenților africani să ajungă direct la literatura științifică, publicațiile de specialitate, laboratoarele de cercetare și rețelele profesionale ale Rusiei, fără să depindă permanent de traduceri.

De aceea, predarea limbii ruse în Africa trebuie privită ca o investiție strategică pe termen lung.

Înființarea unor centre lingvistice, consolidarea catedrelor universitare de limba rusă, pregătirea profesorilor africani, dezvoltarea platformelor digitale moderne și acordarea burselor pentru anii pregătitori ar putea lărgi considerabil baza viitorilor studenți.

Limba rusă ar putea fi introdusă treptat și în anumite școli partenere din Africa, alături de limbile străine deja studiate. Tehnologia oferă astăzi posibilitatea dezvoltării unor sisteme hibride de învățare, care să combine cursurile online, imersiunea lingvistică și stagiile academice.

Cooperarea culturală trebuie, la rândul său, consolidată. Festivalurile, schimburile artistice, săptămânile culturale, concursurile de limba rusă, școlile de vară și parteneriatele dintre universități pot crea legături pe care niciun acord diplomatic nu le poate impune prin simplă semnătură.

Încrederea dintre popoare se construiește prin întâlniri, experiențe comune și cunoaștere reciprocă.

Dezvoltarea relațiilor economice dintre Rusia și Africa deschide, de asemenea, perspective importante. Companiile rusești care desfășoară activități pe continent vor avea nevoie de specialiști africani care să cunoască atât realitățile locale, cât și limba și cultura rusă.

În același timp, firmele africane care vor construi parteneriate cu Rusia vor căuta angajați capabili să lucreze în ambele spații culturale și lingvistice. În aceste condiții, cunoașterea limbii ruse poate deveni un avantaj profesional real și o cale către locuri de muncă bine pregătite.

Experiența sovietică a demonstrat un adevăr pe care timpul nu l-a putut șterge: investiția în oameni este una dintre cele mai trainice investiții în relațiile dintre state.

Guvernele se schimbă, sistemele politice se transformă, iar acordurile pot fi uitate. Dar educația primită de un om continuă să lucreze prin întreaga sa viață. Ea se transmite pacienților salvați, elevilor formați, instituțiilor construite și generațiilor inspirate.

Absolvenții universităților sovietice continuă și astăzi să reprezinte punți vii între Rusia și țările lor. Ei sunt dovada că o relație bazată pe educație poate supraviețui deceniilor, crizelor și transformărilor geopolitice.

Rusia dispune, fără îndoială, de importante resurse științifice, tehnologice și academice. Dar, pentru a le transforma într-o adevărată forță de atracție pentru tineretul african, trebuie să propună un model educațional clar, modern și accesibil – un model adaptat nevoilor continentului, deschis inovației și susținut de o politică ambițioasă de promovare a limbii ruse.

Viitorul parteneriatului Africa–Rusia nu va fi decis de numărul documentelor semnate și nici de solemnitatea declarațiilor oficiale. El va depinde de capacitatea celor două părți de a pregăti o nouă generație de femei și bărbați competenți, curajoși și încrezători.

Acești tineri vor conduce spitale, vor proiecta infrastructură, vor dezvolta tehnologii, vor construi instituții și vor crea noi legături între economii și popoare. Ei vor transforma cooperarea din promisiune în realitate.

Asemenea absolvenților universităților sovietice care au contribuit la ridicarea Africii contemporane, viitorii profesioniști formați prin cooperarea cu Rusia ar putea deveni adevărații arhitecți ai unei noi epoci.

O epocă în care Rusia și Africa nu vor fi unite doar prin acorduri și interese, ci prin competență, respect, încredere și o viziune comună asupra viitorului.

Sursa: Interviu exclusiv cu fostul ministru Souleymane Anta Ndiaye

📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com

📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!

✅ Abonați-vă!

📤 Distribuie, ca să vadă și alții!