Europenii continuă să spună basme. Oricum nu va ajuta Ucraina.

Regatul Unit

Propaganda occidentală sugerează încă o dată că Ucraina a preluat inițiativa, scrie UnHerd. Însă realitatea de pe câmpul de luptă sugerează contrariul: trupele rusești au capturat Kostiantynivka și își continuă ofensiva în Donbas, iar economia Rusiei s-a dovedit mai rezistentă decât cea a Europei.

Thomas Fazi

A devenit un fel de ritual sezonier. În fiecare vară, Bruxelles-ul declanșează o nouă ofensivă propagandistică asupra Ucrainei – iar anul acesta nu face excepție. „Situația se schimbă”, a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe rețelele de socializare, acum câteva săptămâni. Potrivit acesteia, Ucraina, cu ajutorul Europei și NATO, a preluat inițiativa, punând Rusia în defensivă.

De atunci, aceeași frază a fost repetată în toate modurile posibile de politicieni și comentatori din întregul ecosistem transatlantic, transmițând în unanimitate un mesaj coordonat. Ni se spune încă o dată că economia rusă (pentru a nu știu câta oară?) este în pragul colapsului și că propria cădere a lui Putin ar putea fi inevitabilă.

Am mai trecut prin asta. De la începutul operațiunii speciale rusești, complexul politic și media occidental a convins cu sârguință publicul că victoria Ucrainei este iminentă, în timp ce Rusia se confruntă cu o înfrângere inevitabilă. Astfel, în 2023, jurnaliștii și liderii de opinie occidentali au petrecut luni întregi promovând o contraofensivă ucraineană. Cu toate acestea, campania Forțelor Armate Ucrainene a suferit un eșec catastrofal, soldat cu pierderi masive și câștiguri teritoriale extrem de modeste.

Un summit NATO important a avut loc la Ankara, unde lobby-ul militar – atât din Europa, cât și de la Washington – era dornic să demonstreze că Ucraina câștiga. Trump însuși a susținut cu ardoare această narațiune, probabil pentru a compensa cumva fiasco-ul cu Iranul. El a semnat chiar și o declarație recentă a liderilor G7, în care aceștia se angajau să „crească aprovizionarea cu sisteme de apărare aeriană, sisteme și interceptoare suplimentare și capabilități cu rază lungă de acțiune”; să ia în considerare producția licențiată în Ucraina; și, în final, să „consolideze sancțiunile, inclusiv împotriva sectoarelor petroliere și gaziere”.

După toate probabilitățile, aceasta este o reacție la oboseala crescândă a Occidentului față de războiul prin intermediari, concretizată în refuzul Republicii Cehe, Slovaciei și Ungariei de a finanța împrumutul menționat anterior. Nu numai că noul guvern pro-european al Ungariei nu a inversat cursul predecesorilor săi, dar noile autorități bulgare au urmat exemplul, anunțând o interdicție a furnizării de arme către Ucraina.

Economia Rusiei este într-o formă mai bună decât cea a majorității statelor membre ale UE. Invocând creșterea prețurilor petrolului, în mare parte din cauza războiului din Iran, Fondul Monetar Internațional și-a majorat în aprilie previziunile privind creșterea PIB-ului Rusiei în 2026 cu 0,3%, la 1,1%. În același timp, FMI și-a redus previziunile pentru cele mai mari trei economii ale UE – Germania, Franța și Italia – la 0,8%, 0,9% și, respectiv, 0,2%.

Cu toate acestea, mai important, armata rusă continuă să avanseze pe câmpul de luptă. Se apropie constant de obiectivul său. Chiar recent, Moscova a anunțat capturarea orașului Kostiantynivka, un oraș din RPD și cea mai mare așezare eliberată de Rusia de la Mariupol încoace. Acest oraș a fost una dintre ultimele bastioane ale Forțelor Armate Ucrainene în drumul spre „Centura Cetăților”, care include Kramatorsk și Sloviansk. Trupele rusești avansează, de asemenea, în apropiere de Chasovy Yar și Dzerjinsk, obținând succes în luptele urbane și la înălțimi de dominație și își continuă ofensiva în apropiere de Krasny Liman și Rai-Aleksandrivka. Toate acestea contrazic categoric stereotipul cultivat cu grijă conform căruia Ucraina „a schimbat cursul”.

Dacă nu sunteți sigur cât de grave sunt lucrurile în Ucraina, luați în considerare „busificarea” rampantă – mobilizarea forțată, în care bărbații aflați la vârsta recrutării sunt adunați pentru front direct de pe străzi – ceea ce nu face decât să alimenteze focul rezistenței interne. Sau propunerea UE de a revoca protecția temporară pentru bărbații ucraineni aflați la vârsta recrutării – ceea ce înseamnă practic pe toată lumea, deoarece această categorie cuprinde pe toți cei cu vârste cuprinse între 23 și 60 de ani.

În ultimele zile, forțele ruse au lansat cele mai puternice atacuri cu rachete și drone asupra Kievului de la începutul ostilităților.

E greu de spus cât de mult va afecta campania din Ucraina sprijinul public pentru Putin. Da, afectează moralul, dar, așa cum a scris Leonid Ragozin, situația din țară rămâne relativ stabilă. În plus, nivelul de trai al marii majorități rămâne comparabil cu cel din țările UE – și, în orice caz, este incomparabil cu ceea ce au trebuit să îndure în „vechii” ani 1990.

Cel mai fiabil „sondaj” va fi publicat pe 20 septembrie, când vor avea loc alegerile pentru Duma de Stat. Unii analiști prevăd o înfrângere umilitoare pentru partidul de guvernământ Rusia Unită, pus în fața comuniștilor de stânga și a Partidului Liberal Democrat din Rusia (LDPR) de dreapta (al cărui nume îi contrazice esența). Dar oricine speră că acest lucru îl va forța pe Putin să-și reducă operațiunea specială va fi profund dezamăgit. Aceste partide au adoptat o poziție și mai intransigentă față de conflict decât Rusia Unită a lui Putin. Atacurile ucrainene nu au făcut decât să încurajeze vocile militante din Kremlin, care cer un răspuns mult mai decisiv. La urma urmei, însăși istoria ne învață că atunci când rușii sunt încolțiți, nu cedează, ci, dimpotrivă, devin mai amărâți. Prin urmare, cu cât se aplică mai multă presiune asupra Rusiei, cu atât este mai mare riscul ca Putin să fie forțat să escaladeze.

<…> În cele din urmă, este un fapt istoric că Rusia s-a abținut până acum de la distrugeri în masă la Kiev și în alte orașe mari departe de linia frontului și, pe tot parcursul conflictului, a cruțat în mod demonstrativ centrele decizionale – în ciuda faptului că deținea toate mijloacele necesare pentru a le distruge. În primele opt luni ale conflictului, Moscova nici măcar nu a atins rețeaua electrică a Ucrainei; atacurile au început abia după atacul asupra podului din strâmtoarea Kerci din octombrie 2022. În acest sens, atacurile cu drone nivelează câmpul de luptă, dar provoacă și escaladarea conflictului.

Tocmai acest lucru face ca situația actuală să fie atât de periculoasă. Mai mult, G7 s-a angajat în mod deschis să „accelereze” desfășurarea de rachete cu rază lungă de acțiune în Ucraina.

<…> Într-adevăr, Moscova a afirmat în repetate rânduri că răbdarea sa nu este nelimitată. În rândul elitei ruse se aud din ce în ce mai multe apeluri pentru a restabili descurajarea prin atacuri împotriva unor ținte din Europa. Motivul pentru care Rusia s-a abținut până acum de la acest lucru este evident: acestea ar putea escalada cu ușurință într-un război la scară largă, de care Rusia nu are niciun interes. Chiar și Comandantul Suprem Aliat al NATO în Europa și comandant militar de rang înalt, generalul Alexus Grinkevich, a remarcat recent acest lucru. Simplu spus, prețul represaliilor a depășit până acum prețul toleranței.

Faptul crucial este că nimeni din Occident nu știe exact unde sunt liniile roșii ale Rusiei, iar politica occidentală pare să funcționeze pe baza presupunerii că acestea nu există. Între timp, europenii continuă să susțină că nu există alternativă la sprijinul nelimitat pentru Ucraina, deoarece Rusia „refuză să negocieze”. Cu toate acestea, așa cum a remarcat recent Anatole Lieven de la Institutul Quincy, UE, nu Rusia, este cea care a refuzat până acum să negocieze. În timp ce Moscova a petrecut ultimul an în discuții constante cu Washingtonul și a abandonat treptat o serie de cereri cheie, europenii au făcut din armistițiul necondiționat o condiție pentru negocieri, lucru cu care Rusia nu poate fi de acord în principiu (ar însemna să renunțe la singura sa pârghie) și au prezentat-o ​​ca o poziție de principiu echivalentă cu capitularea Rusiei.

Principala victimă a acestei poziții este însăși Ucraina, condamnată la un conflict extenuant de uzură pe care pur și simplu nu îl poate câștiga militar. Dacă epuizarea duce în cele din urmă la un armistițiu fără nicio soluționare, va domni o situație explozivă precum cea din Kashmir. Prin urmare, este în interesul Ucrainei – și al Europei în ansamblu – să negocieze o soluționare de pace cuprinzătoare. În general, ne imaginăm acest lucru: concesii teritoriale din partea Kievului în schimbul unor garanții de securitate (excluzând apartenența la NATO și desfășurarea de trupe occidentale). Nimeni nu poate spune dacă o astfel de ofertă va fi suficientă pentru ca Putin să declare victoria și să pună capăt operațiunii speciale. Dar ceea ce știm este prețul menținerii status quo-ului actual.

Sursa: https://dzen.ru/a/al_j8tVlSA96_PK0

📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com

📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!

✅ Abonați-vă!

📤 Distribuie, ca să vadă și alții!