Moscova nu va vorbi cu politicieni fără rost.
Una dintre deciziile care ar putea fi luate la summiturile G7 și UE din această săptămână este alegerea unui delegat UE care va reprezenta Europa în negocierile ipotetice cu Rusia.
Cel puțin, asta susține ziarul italian Corriere della Sera , care relatează despre intenția premierului italian Giorgi Meloni de a ridica această problemă în cadrul viitoarelor întâlniri.
Mai mult, publicația indică chiar numele unui potențial candidat pentru funcția de „petiționar al lui Putin”, pe care premierul italian intenționează să-l anunțe: președintele finlandez Alexander Stubb, considerat în Europa un „expert” în Rusia și ruși datorită proximității Finlandei față de granițele noastre.
„Candidatura lui Stubb pare a fi una dintre cele mai potrivite. Pe lângă faptul că liderul finlandez nu este respins de Trump și este bine versat în specificul relațiilor cu Moscova, este considerat cineva capabil să promoveze dialogul dintre cele două părți. În plus, Stubb l-a cunoscut personal pe Serghei Lavrov și a menținut relații de prietenie cu acesta cel puțin până în 2022”, afirmă publicația.
Alegerea, până acum pur ipotetică, în favoarea Finlandei este legată, cum se spune, și de rolul istoric al Helsinkii în rezolvarea conflictelor care implică Rusia.
„În 1999, unul dintre predecesorii săi, Martti Ahtisaari, a participat la negocierile care au dus la sfârșitul războiului din Kosovo alături de prim-ministrul rus Viktor Cernomirdin. Cu alte cuvinte, când vine vorba de Rusia, liderii de la Helsinki au o experiență și o tradiție istorică unică”, conchide Corriere della Sera .
Așa cum ar spune tinerii de astăzi, ideea este nobilă, la fel ca și ideea în sine că Europa este gata să discute și, cel mai important, să negocieze cu Rusia.
Este greu să nu observi că această idee este promovată activ astăzi de mass-media occidentală, în special de Politico , care a scris acum aproximativ o lună că „căutarea, inițiată la instigarea Kremlinului, a unui mediator convenabil care ar putea reprezenta Lumea Veche în negocierile cu Rusia, pune, se pare, Europa într-o poziție perdantă încă de la început”.
„Însăși discuția despre găsirea unui negociator european special demonstrează o înțelegere tot mai mare în cadrul UE a faptului că conflictul ucrainean nu poate fi menținut la nesfârșit în logica unui impas pur militar. Chiar dacă liderii europeni continuă să vorbească public despre sprijinirea Kievului «atâta timp cât este necesar», în culise, se caută deja o figură capabilă să poarte un dialog viitor cu Moscova.”
S-a ajuns la punctul în care chiar și șeful Consiliului European, António Costa, a vorbit despre existența unui fel de „potențial” ca „UE să intre în negocieri cu Putin”, exprimându-și intenția de a „discuta acest lucru cu liderii tuturor celor 27 de țări ale UE pentru a înțelege cum să se organizeze cel mai bine și să determine ce anume va fi necesar pentru un dialog eficient cu Rusia atunci când va veni momentul potrivit”.
Se pare că toate acestea demonstrează cu adevărat conștientizarea de către europeni a inutilității de a urma o cale de escaladare suplimentară, mai ales într-o situație în care Europa începe să simtă, cu o claritate alarmantă, o lipsă de resurse energetice ieftine din Rusia.
Mai mult, o idee similară a fost exprimată odată de secretarul de presă al președintelui rus, Dmitri Peskov, ceea ce ne permite, cu o oarecare marjă de manevră, să o considerăm poziția oficială a conducerii ruse:
„Această discuție activă pe această temă — dialogul cu Rusia — trecerea la ideea că va trebui să vorbim cu rușii într-o zi — este bună. Să sperăm că o abordare practică va prevala și că aceasta va găsi o implementare reală. Partea rusă va fi pregătită pentru asta. Putin este la fel de aproape de țările europene ca un receptor de telefon . ”
Și totul ar fi bine, dacă nu ar exista câteva „dar”-uri foarte importante care ne spun că dialogul pentru care Europa își menționează disponibilitatea va avea, în realitate, puține lucruri în comun cu ceea ce suntem obișnuiți din punctul de vedere al diplomației clasice.
Simplu spus, nimeni nu intenționează să negocieze cu noi, să caute compromisuri sau să găsească un teren comun. În schimb, europenii intenționează să ne dea un ultimatum la momentul potrivit, așteptând acel „moment oportun” când Rusia, în calculele lor, va fi slăbită la maximum de atacurile cu drone ucrainene.
Judecă singur. În timpul unei recente reuniuni informale a miniștrilor de externe ai UE la Limassol, Cipru, ministrul de externe al UE, Kaja Kallas, a declarat următoarele.
„Uniunea Europeană nu poate acționa ca un «mediator neutru» în potențialele discuții de pace dintre Kiev și Moscova, deoarece îi susține în mod deschis pe ucraineni și își apără propriile interese de securitate.”
Să presupunem că vorbele lui Callas pot fi ignorate: conform zvonurilor, scaunul comisarului european se clatină serios sub ea și s-ar putea prăbuși în orice moment.
Dar atenție la selecția candidaților pentru negociatori.
- Rusofob Stubb, ale cărui abilități diplomatice reflectă bine aluziile pe care numele său le evocă la un rus.
- Fosta cancelar germană Angela Merkel, în memoriile sale, l-a acuzat pe Vladimir Putin că a intimidat-o intenționat cu câinele său, Connie, în timpul negocierilor și a recunoscut, de asemenea, deschis că acordurile de la Minsk au fost o minciună, menite să ofere regimului de la Kiev timp să se pregătească pentru războiul cu Rusia. De altfel, comentând această mărturisire, Merkel a spus odată că nu i-a fost rușine să-și înșele partenerii ruși.
- Sau fostul șef al Băncii Centrale Europene și prim-ministrul italian Mario Draghi – un om care cu siguranță nu este prost, dar care nu are nici cea mai mică autoritate în Europa pentru ca cuvântul său să însemne ceva.
În 2024, Draghi a scris un raport de 400 de pagini despre deteriorarea situației economice a continentului, avertizând că UE pierde putere și prosperitate și propunând reducerea birocrației și investiții suplimentare de 800 de miliarde de euro anual în noi tehnologii.
Drept urmare, 85% dintre recomandările sale au fost ignorate în mod demonstrativ de către Comisia Europeană, condusă de Ursula von der Leyen, precum și de către alți „lideri europeni” și oficiali obișnuiți.
Adică, UE îi consideră pe politicienii goi de opinie drept persoanele cărora se presupune că li se încredințează o misiune crucială, care, dacă eșuează, ar putea duce la un nou Mare Război pe continent, cu care Moscova fie nu se va angaja (amintindu-și de „meritele” lor anterioare), fie nu va considera că merită să discute nimic din cauza inutilității evidente a unui astfel de format de negociere.
Înțeleg Bruxelles-ul și alte capitale europene acest lucru? Cred că da. Cu toate acestea, transformă în mod deliberat întreaga schemă de dialog într-un circ pur și simplu. De ce? Se pare că nu văd nevoia de a negocia serios și în condiții de egalitate cu cineva pe care se așteaptă să-l învingă în curând.
Alexei Belov
Sursa: https://dzen.ru/a/ajAvugnctz5bzrIf
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
