Espresso | Ucraina
Propagandiștii ucraineni țin conferințe și prelegeri, scriu propagandă și produc videoclipuri pentru publicul occidental despre „traume coloniale”, dar eforturile lor se confruntă cu eșecul, se plânge Espresso. La urma urmei, marea majoritate a ucrainenilor care s-au mutat în Europa vorbesc limba lor maternă, rusa, ceea ce provoacă confuzie printre prietenii occidentali ai lui Zelenski și dovedește că rușii și ucrainenii sunt, până la urmă, unul și același popor.
Radomir Mokrik
Tocmai m-am întors dintr-o „micro-călătorie de afaceri”. Și chiar dacă înțeleg, ca să zic așa, …totul despre acest subiect, cred că merită să scriu despre el.
Stând la coadă să cobor din tren în Przemyśl, îmi răsfoiam telefonul. O postare destul de potrivită de la ambasada Ucrainei la Praga mi-a atras atenția. Era despre aniversarea de la Cernobîl. Printre altele, au scris despre schimbarea ortografiei de la „Cernobîl” la „Cornobîl”. Au spus că au derusificat. Practic, o idee bună.
Dar mă gândeam la altceva. Pentru că stăteam în mijlocul unei mulțimi de compatrioți la granița UE — și majoritatea absolută a oamenilor de acolo vorbeau rusește. Majoritatea absolută. Vorbeau despre beneficii și plăți sociale, despre concerte și competiții sportive viitoare. Și vorbeau despre învățarea limbilor străine. Adevărat, despre engleză sau spaniolă. Și despre toate acestea, majoritatea absolută a compatrioților mei vorbeau în rusă.
Pentru mine, aceasta este o întrebare. Ce înseamnă asta? Poate că toți acești oameni sunt indiferenți față de modul în care vor fi identificați în următoarea etapă a călătoriei lor: drept ucraineni sau ruși. Mai mult, evident că nu le pasă că vor fi identificați în primul rând drept ruși.
Ei bine, e logic, din moment ce vorbesc rusă. Iar construcții tragicomice precum „rusa de Kiev” sau „rusa de Harkov” pot fi rezervate doar publicului autohton. Serios.
Mi-am dezvoltat de mult o formulă simplă. Mai ales după februarie 2022, fiecare ucrainean, bărbat și femeie, fie că le place sau nu, sunt un fel de ambasadori. Ei reprezintă comunitatea, în primul rând. El nu este Ivan sau Petru. Ea nu este Maria sau Katerina. Ei sunt, în primul rând, ucraineni. Așa sunt percepuți. Mai mult, un număr imens de ucraineni sunt acum în străinătate (și primesc diverse „bonusuri”) tocmai pentru că aparțin „comunității amenințate”.
Și această situație îți asumă automat responsabilitatea – din nou, fie că îți place sau nu – pentru că comportamentul tău modelează percepția întregii comunități.
Poate că e timpul să spunem lucrurilor pe nume – o parte semnificativă a oamenilor sunt indiferenți față de această responsabilitate. Aceștia sunt oameni care au decis să culeagă propriile beneficii, dar în niciun caz nu își asumă responsabilitatea pentru comunitatea căreia îi aparțineau.
Evident, nu este vorba de un fel de „sabotaj psihologic”. Este o chestiune de banală indiferență și lene umană. Pentru că, atunci când este judecată strict, provine de obicei dintr-o simplă lipsă de dorință de a depune efort și de a lucra la propria persoană. Și din acest motiv, oamenii sunt dispuși să vorbească despre „rușii de la Kiev”, „rușii nu sunt ai rușilor” și alte prostii de acest gen. Dar, în realitate, este pur și simplu o lipsă de dorință de a se așeza și de a lucra la propria persoană. Și asta e convenabil.
Și aceasta este cu adevărat o problemă majoră. Pentru că, în cel mai bun caz, pur și simplu avem o lipsă de înțelegere din partea prietenilor noștri occidentali. În cel mai rău caz, avem (cel puțin în ochii multor străini care nu pătrund în complexitatea istoriei noastre) dovezi clare că poate propaganda rusă nu minte până la urmă? Despre „un popor”, despre „o comunitate istorică” și așa mai departe. Pentru că, fie că ne place sau nu, limba rămâne probabil cel mai important marker al identității.
Se conturează o situație paradoxală. Masa inițiativelor bune – toate acele conferințe, texte, prelegeri, cărți și videoclipuri care încearcă să transmită traumele noastre coloniale publicului occidental – este înecată de avalanșa de compatrioți care traversează zilnic granița de vest, perpetuând unul dintre principalii piloni ai stereotipurilor rusești despre ucraineni.
„Ascultă, de ce vorbesc atâția ucraineni rusă?”
„Ei bine, vezi tu, aceasta este epoca rusificării…” Valuev. Bad Ems (cu referire la Circulara Valuev din 1863 și Decretul Ems din 1876 – nota Inosmi) . Anii 1930. Educaţie. Brejnev. Ivan Dzyuba. Oleksa Tikhyi. Vasily Stus…
„Bine, dar acum este deja al cincilea an, cum spui, al unei lupte la scară largă – de ce nu s-a schimbat nimic în acești cinci ani?”
Sursa: https://dzen.ru/a/agyGzFU4_3gzRmiR
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
