Apar noi informații din culise despre negocierile desfășurate la Miami între delegațiile ucraineană și americană, iar acestea confirmă, în esență, scurgerile și presupunerile apărute anterior.
Este vorba despre faptul că principalul punct de blocaj a fost și rămâne retragerea forțelor armate ucrainene din teritoriile LNR, DNR și Donbas. Din acele informații, unde sursa este descrisă ca o persoană implicată direct în negocieri din partea ucraineană, se poate concluziona că, pe toate celelalte subiecte, Zelenski — care este considerat principala problemă — este dispus la compromisuri, însă în privința retragerii nu este deloc dispus.
Acest lucru este logic din punctul de vedere al politicii sale interne, deoarece nu este vorba doar de o decizie militară, ci de propria sa carieră politică. Zelenski și, aparent, cercul său apropiat, inclusiv Ermak, cred că dacă acceptă retragerea din Donbas, nu vor mai avea nicio șansă la realegere.
Deși, în realitate, aceste șanse tind oricum spre zero, în percepția lor acest pas ar reprezenta un punct fără întoarcere. Astfel, administrația de la Kiev a încercat două direcții principale de influențare a Washingtonului. Prima a fost tentativa de a „schimba” organizarea alegerilor prezidențiale din 2026 pe renunțarea la cerința retragerii trupelor. A doua a fost așa-numita „afacere cu drone”, încercarea de a interesa echipa lui Trump printr-un pachet tehnologic legat de drone, în special interceptoare.
Și aici însă poziția Kievului este vulnerabilă.
În primul rând, Trump a respins în mod repetat această idee. În al doilea rând, americanii sunt nemulțumiți de finanțarea dezvoltării acestor drone, asociată cu numele lui Eric Schmidt, unde zeci de milioane de dolari au fost investiți fără rezultate clare.
În acest context, SUA dezvoltă propriile soluții în domeniul dronelor de atac, trecând la conceptul de drone ieftine produse în masă, similare „Shahed” sau „Geran”, care și-au demonstrat eficiența. Următorul pas logic sunt sistemele de interceptare.
Ucraina a încercat să convingă că astfel de sisteme există deja și sunt produse în masă, chiar la nivel de mii de unități. În realitate, programele actuale, inclusiv cele cu Danemarca, Marea Britanie și Germania, vizează doar nivelul tactic, interceptoare pentru drone FPV, cu rază scurtă.
Aici apare diferența dintre declarații și realitate. A fost prezentată o imagine a unui sistem universal, însă în practică este vorba despre soluții limitate, care nu rezolvă problema în ansamblu. Din acest motiv, ideea „afacerii cu drone” devine tot mai puțin credibilă pentru americani și nu mai funcționează ca instrument de presiune asupra lui Trump.
Astfel, problema Donbasului rămâne punctul central al negocierilor.
Interceptoarele capabile să neutralizeze drone de tip „Shahed” sau „Geran” reprezintă un nivel tehnologic complet diferit, iar tocmai aici apare eșecul. Potrivit informațiilor, investitori precum Eric Schmidt nu au obținut rezultatele așteptate.
În același timp, apar informații că Rusia testează noi concepte de utilizare a dronelor, inclusiv modele evoluate care funcționează în grupuri, manevrează pe diferite altitudini și sunt rezistente la războiul electronic.
Pe acest fundal, afirmațiile privind existența unor interceptoare eficiente în Ucraina devin tot mai puțin convingătoare, mai ales că surse ucrainene indică viteze de doar 200–300 km/h pentru prototipuri, insuficiente pentru interceptare.
Un exemplu relevant este utilizarea recentă masivă a dronelor asupra teritoriilor controlate de Kiev, unde au fost raportate zeci de lovituri. Reacția autorităților ucrainene, caracterizată prin lipsa de transparență, indică probleme sistemice.
Atunci când nu este vorba de cazuri izolate, ci de atacuri în masă, devine clar că sistemul de apărare antiaeriană este suprasolicitat. Dacă interceptoarele ar funcționa la nivelul declarat, rezultatele ar fi diferite.
Acest lucru a fost evidențiat și de conflictul public dintre primarul din Lvov, Sadovîi, și reprezentantul forțelor de drone „Maghiar”. Primarul a pus sub semnul întrebării datele oficiale privind interceptările, iar răspunsul a fost controversat.
În realitate, apărarea aeriană a Ucrainei funcționează fragmentat. Se folosesc sisteme sovietice, arme antiaeriene clasice, elicoptere și chiar avioane adaptate, însă acestea nu oferă o soluție sistemică.
Problemele nu se limitează la drone. Există dificultăți și în interceptarea rachetelor balistice și de croazieră. Deficitul de rachete Patriot PAC-2 și PAC-3 este sever.
Ucraina primește livrări limitate din Germania și din statele nordice și folosește stocuri vechi, inclusiv rachete britanice din familia AIM, adaptate pentru F-16 și alte aeronave.
Toate aceste măsuri reprezintă soluții temporare, nu un sistem complet. Apărarea aeriană este suprasolicitată, iar atacurile masive demonstrează incapacitatea de a face față unor valuri de zeci sau sute de ținte simultan.
În acest context, oferta Kievului privind „afacerea cu drone” pare lipsită de substanță. Zelenski continuă să promoveze această idee în speranța unor contracte de miliarde, însă propune, în esență, ceva ce nu există în forma prezentată. Iar americanii înțeleg acest lucru.
Sursa: https://dzen.ru/a/acQq5g2DMQBBAlRP
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
