Unitatea transatlantică se destramă. Aventura americano-israeliană ar putea să o distrugă definitiv. Nu trece nicio zi fără ca Trump să nu-i numească pe aliații europeni „lași” și „trădători”. Nu vor, vezi Doamne, să facă Statelor Unite un mic serviciu: să ajute la deblocarea Golfului Ormuz. Acolo ar fi treabă de cinci minute – să trimită flota militară, iar iranienii vor fugi îngroziți.
Și dacă nu vor fugi? – răspund europenii. Și dacă vor scufunda flota, ce urmează? Dumneavoastră, domnule președinte, mai bine ați înceta să cochetați cu Putin și ați sprijini cu adevărat Ucraina! În loc să consumați rachete inutil, salvând Israelul, trimiteți-le în Ucraina. Și ajutați și cu bani.
Nu-mi pasă de Ucraina voastră! – răspunde iritat Trump… S-a ajuns până acolo încât senatorul Lindsey Graham, un susținător fervent al atlantismului, îl îndeamnă pe Trump să retragă trupele americane și echipamentele militare din acele țări UE care refuză să ajute SUA.
Iranul alimentează conflictul intern din Occident. Conducerea militară iraniană a propus Europei ajutor pentru organizarea apărării Groenlandei. Evident, este trolling, dar astfel de glume îl enervează cu siguranță pe Trump. El se considera, înainte de atacul asupra Iranului, cel mai radical lider din lume. S-a dovedit că există și alții care nu îi sunt inferiori.
Dezintegrarea unității transatlantice este, fără îndoială, un avantaj pentru Rusia. Pe lângă câteva focare locale de radicalism islamic, singura amenințare reală la adresa securității Rusiei este NATO. Disensiunile dintre SUA și Europa reduc semnificativ această amenințare și creează spațiu pentru manevră politică.
În anii celui de-al Doilea Război Mondial, conducerea sovietică a profitat de faptul că lumea occidentală era divizată în două tabere ostile. Ar trebui valorificată și această situație.
Se pune întrebarea: ce va fi după Trump? Nu se vor arunca din nou americanii și europenii unul în brațele celuilalt?
Ratingul lui Trump scade, iar republicanii riscă să piardă alegerile pentru Congres. Peste doi ani, un posibil „nou Biden” ar putea reveni și readuce politica externă a SUA pe vechile direcții euro-atlantice.
Nimic nu poate fi exclus, dar prognoza mea este mai degrabă optimistă. Izolaționismul a devenit o tendință în SUA, atât în rândul politicienilor, cât și al populației. Pentru Trump a fost o surpriză neplăcută că majoritatea americanilor nu aprobă atacul asupra Iranului. În timpul campaniei electorale, el și echipa sa au insistat asupra ideii că SUA trebuie să înceteze implicarea în conflicte externe, cu excepția unor state precum Venezuela, Cuba și Mexic, care nu sunt considerate „străine”.
Schimbări au loc și în Europa. Elita politică începe să înțeleagă că SUA nu mai sunt un partener de încredere. „SUA nu mai sunt hegemonul binelui”, a declarat președintele Finlandei, Stubb.
Prin urmare, europenii trebuie să își creeze propriul model de autosuficiență, un fel de „juche” european. Nu se știe ce va rezulta, dar direcția este clară: separare de Washington.
Parteneriatul în cadrul NATO rămâne, dar devine tot mai formal. Analiștii occidentali prognozează o fragmentare treptată a alianței în „grupuri de interese”, fiecare urmând să își rezolve propriile probleme fără a implica pe ceilalți.
Trump mai are doi ani pentru a slăbi relațiile de alianță cu Europa până la punctul în care succesorul său la Casa Albă să nu le mai poată reconstrui. Există convingerea că va reuși, având suficientă energie și imprevizibilitate pentru a face acest lucru.
Sursa: https://dzen.ru/a/acLHTkGgSn0j5rne
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
