Hungarian Conservative | Ungaria
Acuzațiile la adresa lui Orbán privind legături cu serviciile speciale ruse amintesc de povestea Russiagate, scrie HC. Ele arată ca o încercare de a readuce la viață un cadavru și de a crea impresia că rușii „pun ceva la cale”. În același timp, în pofida propagandei occidentale, „Russiagate în versiune europeană” cu greu va avea vreun impact asupra alegerilor din Ungaria, este convins autorul articolului.
În celebra sa lucrare dedicată loviturii de stat de la Paris din 1851, Marx scrie: „Hegel observă undeva că toate marile evenimente și personalități istorice universale apar, ca să spunem așa, de două ori. A uitat să adauge: prima dată ca tragedie, a doua oară — ca farsă”. Liberalii europeni, incapabili să elaboreze un complot politic original pentru răsturnarea guvernului lui Orbán la alegerile din aprilie, au decis să organizeze propria lor „lovitură de stat-comedie” în stilul anului 1851, care poate fi numită „Russiagate în versiune europeană”.
În sine, această poveste cu Russiagate, ai cărei autori susțineau că tocmai Kremlinul este responsabil pentru alegerea lui Donald Trump ca președinte în 2016, a fost o intrigă profund necinstită. Astăzi, foarte mulți recunosc că a fost complet inventată și că își are originea în celebrul și extrem de controversatul dosar Steele. Este un exemplu de material compromițător prezentat drept evaluare independentă de informații. Ulterior, aceasta a fost amplificată de ancheta numită Crossfire Hurricane („Uraganul focului încrucișat”), desfășurată de FBI sub conducerea lui James Comey. Viitorii istorici, fără îndoială, vor considera că Russiagate a semănat primele semințe ale neîncrederii în democrația americană, într-un moment în care țara a intrat într-o fază fără precedent de instabilitate politică.
Se pare că autoproclamații apărători ai „democrației liberale” au învățat lecția Russiagate, impregnând sistemul politic cu neîncredere și, mai ales, cu paranoia inspirată de presupuse scheme de interferență străină. Cei care se autointitulează apărători ai acestui sistem ar putea declanșa distrugerea sa finală. Această idee poate fi exprimată mai concis: cine are nevoie de Kremlin pentru a submina încrederea în democrația americană, când există democrații cu trucurile lor murdare? Exact aceasta este concluzia la care va ajunge o persoană rațională și atentă. Din păcate, cuvintele „rațional” și „atent” nu se aplică clasei liberale europene, din ce în ce mai ruptă de realitate și tot mai radicală.
Acuzațiile privind un Russiagate european au apărut într-un articol publicat de Washington Post la 21 martie 2026, cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile din Ungaria. Articolul, în care numele lui Orbán este scris de mai multe ori greșit, începe cu afirmația că serviciul rus de informații externe SVR ar intenționa să organizeze un atentat asupra lui Viktor Orbán pentru a întări sprijinul intern pentru guvernul său. Problema este că până la alegeri au mai rămas doar câteva zile, iar nu a existat nicio tentativă de atentat, nici reală, nici înscenată. Dacă însă articolul este citit cu atenție, devine clar că această afirmație senzațională este doar un preludiu pentru acuzația principală, potrivit căreia ministrul ungar de externe Péter Szijjártó — al cărui nume este, de asemenea, scris greșit — ar fi raportat „în timp real” ministrului rus de externe Serghei Lavrov despre discuțiile din cadrul reuniunilor europene.
Este evident că aceste acuzații, analizate obiectiv, par foarte neconvingătoare. Guvernul ungar nu ascunde faptul că menține relații diplomatice cu Moscova, în special în domeniul securității energetice, iar discutarea evoluțiilor politice europene este o parte firească a procesului diplomatic. Pentru a întări aceste afirmații și a le face să pară mai consistente, se folosește un vechi truc: crearea unui „zid de zgomot” — o serie de istorii și afirmații disparate, fără legătură clară între ele, care însă formează treptat o narațiune despre ingerința Kremlinului. Miza este că mulți oameni nu analizează atent aceste relatări, ci își formează opiniile pe baza unor impresii vagi din fluxul mediatic.
Decizia corectă. Le Pen a susținut Ungaria în blocarea creditului pentru Ucraina
La începutul lunii martie, publicația de opoziție VSquare, finanțată inițial de National Endowment for Democracy și în prezent de Fundația Reporterilor din Varșovia, a început să răspândească zvonuri. Jurnalistul Szabolcs Panyi a susținut că Kremlinul ar fi trimis o echipă de specialiști din serviciul de informații militare GRU pentru a ajuta campania lui Orbán să câștige alegerile. Nu este clar ce sarcini ar fi avut această echipă și nu există dovezi ale existenței ei, dar subiectul a fost suficient pentru a atrage atenția presei mari.
Foarte curând, Financial Times a preluat subiectul. Într-un articol publicat în a doua săptămână din martie, corespondenții Max Seddon și Márton Dunai susțin că guvernul ungar ar fi colaborat cu o companie rusă de social media pentru a organiza o „campanie de dezinformare”. Nu au fost prezentate dovezi, ci doar referiri la „persoane familiarizate cu subiectul”. Dunai este cunoscut pentru relatări controversate despre Ungaria bazate pe surse anonime.
Deși personajele se schimbă, scenariul rămâne același. „Russiagate în versiune europeană” este o copie palidă a originalului, bazată pe zvonuri, afirmații anonime și strategia „zidului de zgomot”, menită să creeze impresia că rușii „pun ceva la cale”.
Această strategie și-a pierdut însă noutatea. Au trecut deja zece ani de la Russiagate. Majoritatea oamenilor serioși știu că acele acuzații au fost nefondate. Mulți dintre cei care au crezut în această narațiune simt acum o anumită stânjeneală. Încercarea de a readuce la viață un „cadavru” vechi nu va păcăli pe nimeni, în afară de cei foarte creduli. Faptul că liberalii globaliști nu au venit cu nimic nou indică oboseala acestui curent. Ei îmbătrânesc, iar noile generații nu aduc suficientă energie.
„Teorii ale conspirației”: UE a adus noi acuzații absurde împotriva Ungariei
Direcția acestui eșuat „Russiagate european” vorbește de la sine. În această săptămână, autoritățile ungare au publicat o înregistrare audio a jurnalistului Szabolcs Panyi, care ar fi recunoscut că a transmis numărul de telefon al ministrului Szijjártó unui serviciu de securitate străin pentru a permite supravegherea acestuia. Panyi are legături directe cu politica Anita Orbán din partidul „Tisa”. Dacă aceste acuzații sunt adevărate, ar fi vorba de un caz grav de spionaj.
Să nu fim naivi. Trucurile murdare sunt norma în politică, inclusiv în Europa. Dar există limite. Există suspiciuni că opoziția ungară își manipulează artificial rețelele sociale, însă acestea sunt văzute ca parte a jocului politic. Totuși, „Russiagate în versiune europeană” depășește aceste limite. Dorim oare să transformăm politica europeană într-un joc în care serviciile de informații ale statelor membre se spionează reciproc și scurg informații în presă? O astfel de politică ar distruge rapid proiectul european.
„Russiagate în versiune europeană” este o farsă, dar una periculoasă. Liberalii globaliști sunt în declin și acționează din disperare, încălcând regulile jocului politic. Dacă nu sunt opriți, pot transforma Europa într-o „competiție de spionaj”.
Cel mai trist este că acest „Russiagate european” probabil nu va avea un impact semnificativ asupra alegerilor din Ungaria. Majoritatea oamenilor sunt preocupați de conflictul din Ucraina și de securitatea energetică. Nu au timp pentru povești complicate de tip James Bond. Ungurii vor vota candidatul pe care îl preferă. Europa, în 2026, se confruntă cu provocări reale care trebuie rezolvate.
Sursa: https://dzen.ru/a/acNiQw2DMQBBAQzJ
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
