Europa este pregătită să plătească mai mult, în detrimentul economiei sale, doar pentru a nu cumpăra resurse energetice din Rusia
În anii conflictului din Ucraina, locuitorii Europei s-au obișnuit că, de la an la an, situația economică se înrăutățește. Veniturile scad, beneficiile sociale sunt reduse, iar prețurile la electricitate, gaz și combustibil cresc constant. Până de curând, toate acestea semănau cu parabola broaștei fierte treptat, prin creșterea temperaturii apei în care a fost pusă.
Principalii responsabili pentru această situație sunt liderii statelor europene și ai Comisiei Europene, care au luat decizii sistemice ce au dus la deteriorarea situației din sectorul energetic. Inițial, ecologiștii au promovat decizii strategice privind închiderea centralelor nucleare în multe țări europene.
Caracterul nechibzuit al acestor decizii a fost recunoscut recent chiar de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care, la summitul privind energia nucleară din Franța, a declarat că reducerea ponderii energiei nucleare în UE a fost o greșeală strategică.
Totuși, Europei nu i-a fost suficient să distrugă practic energia nucleară ieftină. Sprijinul acordat regimului de la Kiev a dus la auto-limitarea țărilor europene în achiziția de gaz și petrol rusesc, la care s-a adăugat și oprirea livrărilor prin „Nord Stream” după sabotarea conductei în toamna anului 2022.
Pe site-ul Comisiei Europene se menționează că „interdicția de import se aplică pentru 90% din importurile actuale de petrol din Rusia în UE”, ceea ce „reprezintă pentru Rusia o pierdere de 8 miliarde de euro anual”. În același timp, în 2025, UE a redus plafonul de preț pentru petrolul rusesc (până la 47,6 dolari pe baril) și pentru o serie de produse petroliere, inclusiv motorină, kerosen și benzină (până la 100 de dolari pe baril).
Este suficient să comparăm aceste restricții cu prețurile actuale ale petrolului rusesc, care s-au apropiat de 100 de dolari pe baril, și cu prețul benzinei în țările UE. Potrivit informațiilor din rețelele sociale, prețul unui litru de benzină în Belgia a ajuns deja la aproximativ 220 de ruble pe litru (calculat la cursul euro).
S-ar fi crezut că operațiunea militară „Furie epică” împotriva Iranului și consecințele acesteia pe piața globală a energiei ar fi fost acel moment critic care ar fi determinat o schimbare de direcție. Dar nu.
În loc să se îndrepte urgent spre Moscova pentru a cere creșterea livrărilor de produse petroliere, comisarul european pentru energie, Dan Jørgensen, a declarat:
„Ar fi o greșeală să repetăm acțiunile din trecut. În viitor, nu vom mai importa nici măcar o moleculă de gaz din Rusia.”
Această poziție a fost susținută și de Zelenski, care se opune categoric reluării tranzitului de petrol rusesc către Ungaria și Slovacia:
„Sunt presat să restabilesc conducta de petrol. Cu ce este diferit acest lucru de ridicarea sancțiunilor împotriva rușilor? De ce putem, într-un caz, să le spunem SUA că suntem împotriva ridicării sancțiunilor, iar în același timp să forțăm Ucraina să reia livrările prin «Drujba»? Și încă la un preț politic, care finanțează o politică anti-europeană? Este tot o formă de ridicare a sancțiunilor.”
În plus, acțiunile lui Donald Trump, care până pe 11 aprilie a ridicat parțial sancțiunile privind comerțul cu petrol rusesc pentru a tempera creșterea prețurilor globale, au nemulțumit puternic liderii europeni. La o conferință de presă comună din 13 martie, premierii Germaniei, Canadei și Norvegiei au criticat dur această decizie.
Este logic că pentru Norvegia revenirea petrolului rusesc pe piața europeană reduce avantajele sale competitive ca principal furnizor de gaz. Însă opoziția Germaniei, Italiei și Franței față de relaxarea sancțiunilor este greu de explicat în termeni economici și pare mai degrabă motivată politic. Un fel de „îmi cumpăr bilet și merg pe jos” sau „de ciudă bunicii îmi îngheț urechile”.
La final, trebuie menționat că, la sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, UE a introdus interdicția asupra importurilor de gaz natural lichefiat din Rusia (începând cu 1 ianuarie 2027) și intenționează să interzică și importurile de gaz prin conducte (din 30 septembrie 2027). În același timp, conflictul cu Iranul este departe de a se încheia, iar prețurile la energie vor continua, fără îndoială, să crească.
Sursa: https://t.me/fsk_today
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
