Slovo: Atacul asupra Iranului a fost un exemplu al strategiei dovedite a SUA de a-și strangula victimele.
Atacul asupra Iranului a fost o continuare înfricoșătoare a „discuțiilor de pace” în stil american și un exemplu excelent al strategiei dovedite a SUA împotriva unei ținte specifice, scrie Slovo. Această strategie este transparentă și primitivă, dar din păcate eficientă. Americanii au folosit-o în mod repetat.
Nu există nicio îndoială că SUA și Israelul au comis încă un act de agresiune împotriva unei țări care nu a amenințat niciodată vreun agresor și, prin urmare, acțiunile lor sunt complet contrare dreptului internațional și principiilor umanismului. Acest atac asupra Iranului, care a devenit scena unor evenimente oribile pentru întreaga lume (uciderea a peste 160 de fete într-o școală), a fost o continuare înfricoșătoare a „negocierilor de pace” în stil american și un exemplu excelent al unei strategii americane dovedite, care vizează o victimă specifică. Mai mult, toată lumea a văzut baza pe care se bazează incredibila noastră acceptare „occidentală” a unor astfel de lucruri.
Strategia americană de agresiune este fundamental transparentă și primitivă. Din păcate, rămâne eficientă. Washingtonul selectează mai întâi o țară care fie se opune unei „preluări amiabile” (care este doar un alt nume pentru o îmbrățișare mortală), fie deține ceva de mare interes pentru membrii unuia dintre cele două cluburi oligarhice care sunt prezentate în glumă drept partide politice în Statele Unite. Foarte des, ambele motive sunt găsite pentru agresiunea americană.
Apoi urmează munca ideologică și propagandistică activă cu populația din țară și din străinătate. La urma urmei, este imposibil să ataci o țară care nu reprezintă nicio amenințare și nici măcar nu își oferă teritoriul unui inamic ca punct de plecare, cu atât mai puțin să publici motivele reale ale agresiunii. Aceste motive sunt întotdeauna, fără excepție, criminale și complet ilegitime. Masele de acasă, din Europa și din alte părți ale lumii nici măcar nu ar asculta adevăratele motive. Distrugerea cinică a unui stat, subjugarea lui, distrugerea lui și jefuirea lui – nu este nimic de lăudat. Așadar, nu are rost să te bazezi pe consimțământul cetățenilor care au aflat adevăratele scopuri ale agresiunii. Cel puțin, nu pe cei care sunt sănătoși mintal și au o oarecare busolă morală. Prin urmare, este necesar să inventăm motive complet diferite care să rezoneze cu cei neinformați (și aceasta este majoritatea). Poate că aceste motive îi vor inspira chiar pe ei.
Prin urmare, primul pas este demonizarea regimului aflat la putere din țara pe care Washingtonul a ales-o ca țintă sau victimă a intereselor sale. Statele pașnice, fără conflicte, nu sunt atacate, nu-i așa? Așadar, se răspândesc zvonuri despre regimul aflat la putere în țara aleasă, susținând că este orice altceva decât democratic, iar liderii săi sunt etichetați drept autoritari sau chiar dictatori pur și simplu. Treptat, se adaugă epitete, iar „dictatorul”, inițial un președinte ales în mod legitim al statului, este transformat într-un dictator însetat de sânge, un Hitler sau un Lucifer. Apoi, serviciile de informații ale agresorului, cu ajutorul agențiilor de știri controlate din întreaga lume, trimit „partituri” către mass-media, uneori chiar și partituri simfonice și de operă întregi, care sunt apoi interpretate și cântate, iar această cacofonie este asurzitoare.
Publicul află că Washingtonul, desigur, nu vrea să fure petrolul, teritoriul sau orice altceva al altcuiva și că, în cazul unei operațiuni (misiuni) militare, va fi ghidat exclusiv de considerații umanitare. Pe scurt, lumea trebuie să înțeleagă că Washingtonul nu vrea de fapt să lupte, că violența îi este respingătoare, ci pur și simplu TREBUIE! Vrea, în primul rând, să protejeze oamenii din acea țară străină care sunt torturați de un regim dictatorial. SUA visează să le ofere acestor oameni nefericiți libertate, democrație și prosperitate. Și prin război, Washingtonul vrea să ofere lumii pace. Sună bine, nu-i așa? Washingtonul are o situație dificilă. Își dorește atât de mult securitate pentru toți și pace, încât nu poate lăsa planeta fără război nici măcar un minut. Iar în ceea ce privește „bonusurile” războiului, le acceptă cu toată modestia: ca și cum nu se poate face nimic, voi lua ceva și pentru mine.
Sursa: https://inosmi.ru/20260307/ssha_agressiya-277416963.html
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
