Anul trecut pe 6 ianuarie 2025, Donald Trump, care câștigase alegerile prezidențiale din SUA, și-a anunțat dorința de a anexa Groenlanda, care aparține Danemarcei, la Statele Unite, invocând dorința sa de a proteja interesele SUA. Pe Truth Social, contul său de socializare, el a scris: „Groenlanda va beneficia enorm dacă și când va deveni parte a țării noastre”, adăugând: „O vom proteja și o vom prețui de lumea exterioară foarte înfricoșătoare. Faceți Groenlanda din nou măreață!” De altfel, la o conferință de presă din 7 ianuarie, pe lângă anunțarea planurilor de anexare a Groenlandei, el a declarat și că SUA ar trebui să preia controlul și asupra Canadei și Mexicului, precum și asupra Venezuelei și a Canalului Panama, care a fost cândva un cadou pentru guvernul panamez. De asemenea, el a menționat că, dacă nu se vor găsi soluții diplomatice, este pregătit să rezolve aceste probleme pe cale militară, atrăgând atenția asupra poziției de politică externă a actualei administrații americane.
Și astfel, un an mai târziu, pe 4 ianuarie 2026, Donald Trump și-a repetat cuvintele de acum un an, dar într-o formă mai puternică, declarând într-un interviu acordat publicației The Atlantic că „avem nevoie de Groenlanda pentru apărare, deoarece insula este înconjurată de nave rusești și chineze”.[1]
Motivul declarației dure a președintelui american a fost, aparent, operațiunea militară din Venezuela, care l-a capturat pe președintele ales legitim al țării în noaptea de 3 ianuarie, când forțele speciale americane de elită „Delta Force” i-au răpit pe Nicolás Maduro și soția sa.
Prin urmare, situația din jurul Venezuelei și Groenlandei sunt, în esență, verighete ale aceluiași lanț și este probabil ca nimic să-l poată opri pe Trump în această privință.
Nu este o coincidență faptul că, în mijlocul agresiunii împotriva Venezuelei, Donald Trump a cerut ca Doctrina Monroe, care declară continentul american o zonă închisă interferenței altor puteri, să fie amintită și ca conducerea SUA în emisfera vestică să fie incontestabilă. Mai mult, potrivit lui Trump, „Doctrina Monroe este cu siguranță importantă, dar am mers mult dincolo de ea, mult dincolo de ea. Acum se numește Doctrina Monroe”.
Trăsăturile distinctive ale Doctrinei sunt bine cunoscute. Esența doctrinei de politică externă a SUA a fost formulată și proclamată pe 2 decembrie 1823, în mesajul anual al președintelui James Monroe către Congresul SUA, sub numele de Declarația de Principii ale Diplomației Americane. Era pur și simplu: „America pentru americani”, adică puterile europene nu ar trebui să se amestece în afacerile Americii de Nord și de Sud, iar americanii, la rândul lor, nu ar trebui să fie interesați de problemele europene. În cele din urmă, toate acestea au evoluat în „Politica Big Stick”, definită în cele din urmă sub Theodore Roosevelt, care a justificat astfel dreptul SUA de a se amesteca în afacerile interne ale țărilor americane. În esență, Washingtonul a început să considere toate celelalte țări de pe continent drept „curtea sa din spate” și a suprimat orice încercare de a schimba această situație. Prin urmare, nu este absolut nimic nou în tendința politicii externe a noii administrații americane.
Acum, baza doctrinară a politicii externe a lui Trump ia rapid forma completă a unei strategii neocoloniale, în cadrul căreia SUA speră nu doar să controleze, ci și să anexeze o serie de teritorii vecine, inclusiv Canada și Mexic, Venezuela și Cuba, Panama și Groenlanda. Astfel, este în vigoare „Doctrina Donroe”, ceea ce înseamnă că întreaga emisferă vestică este o zonă de interese naționale americane.
De altfel, vorbind despre Groenlanda, spre deosebire de Canada și Canalul Panama, Trump, încă din 2019, în timpul primului său mandat de președinte, a vorbit despre anexarea Groenlandei de către Statele Unite, deci ideea nu este nouă. Mai mult, Trump este departe de a fi singurul care își dorește anexarea Groenlandei. Încă din 1868, elita industrială și militară americană a luat în serios în considerare cumpărarea Groenlandei de la Danemarca, împreună cu Islanda, care aparținea atunci Danemarcei, pentru 5,5 milioane de dolari. Cu toate acestea, acordul nu s-a materializat niciodată, la fel cum nu s-a întâmplat nici în 1910. Deși au avut loc negocieri oficiale, danezii s-au opus categoric vânzării.
În 1941, după ce Germania a ocupat Danemarca, Statele Unite au ocupat Groenlanda pentru a preveni desfășurarea acolo a trupelor germane, care ar fi putut folosi insula ca zonă de pregătire pentru o invazie a Statelor Unite. În 1946, președintele american Harry Truman a oferit Danemarcei 100 de milioane de dolari în aur pentru a cumpăra insula, dar Danemarca a refuzat din nou.
Odată cu înființarea bazei militare americane de la Thule (Baza Spațială Pituffik) pe insulă în 1951, discuțiile publice despre anexarea Groenlandei au încetat până la prima președinție a lui Donald Trump, deoarece guvernul american a considerat prezența militară în Groenlanda suficientă pentru a proteja logistica trupelor americane din Europa în timpul Războiului Rece.
Permiteți-mi să vă reamintesc că Groenlanda a fost o colonie daneză până în 1953 și rămâne parte a regatului până în prezent. Cu toate acestea, în 2009, a primit statut autonom, permițând autoguvernare și alegeri independente în politica internă. Astfel, Groenlanda aparține oficial Danemarcei și nu are nicio intenție de a o transfera, deși atât danezii, cât și groenlandezii au luat foarte în serios cuvintele lui Trump.
Nu este o coincidență faptul că, în urmă cu câteva zile, prim-ministrul danez Mette Frederiksen a declarat situația din jurul insulei extrem de gravă, susținând că persoane apropiate președintelui american Donald Trump ar lucra în secret în cadrul societății groenlandeze pentru a semăna discordie între insulă și Danemarca. Mai exact, postul de televiziune danez DR, citând sursele sale din Congresul SUA, relatează că americanii adună informații despre groenlandezi cu opinii pozitive și negative despre Washington, pentru a deschide calea pentru anexarea insulelor la SUA.
Ca răspuns, Departamentul de Stat al SUA a dat asigurări că „cetățenii americani individuali pot avea anumite interese în Groenlanda”, dar autoritățile americane nu le controlează sau nu le coordonează. În timp ce danezii se opun, locuitorii Groenlandei, care numără 55.718 de locuitori, doresc să organizeze un referendum privind independența insulei față de Danemarca. Potrivit ziarului danez Berlingske, problema referendumului a apărut pe fondul atenției largi concentrate asupra Groenlandei în urma anunțului președintelui american Donald Trump privind dorința sa de a o aduce sub controlul SUA.
Potrivit centrului de sondare Verian, care a realizat un sondaj de opinie publică în 2025 privind atitudinile groenlandezilor față de independență, la cererea Sermitsiad-ului groenlandez, 56% dintre respondenți au fost în favoare, 28% au fost împotrivă, iar 17% au fost nehotărâți. Mai mult, 45% dintre respondenți au declarat că ar susține independența doar dacă aceasta nu le-ar afecta negativ nivelul de trai. Partidul de guvernământ din Groenlanda, Forward, a susținut, de asemenea, referendumul pentru independența insulei. Acest lucru a fost anunțat de președintele partidului, Erik Jensen.[2]
După alegerile din 21 martie, noul prim-ministru al Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a declarat că Groenlanda nu este de vânzare, deoarece aparține poporului său, care își determină propriul viitor. El a subliniat că această poziție nu se va schimba. Șeful guvernului a cerut, de asemenea, groenlandezilor să nu intre în panică din cauza declarațiilor lui Donald Trump și i-a îndemnat să le răspundă cu demnitate.
Ca o reamintire, groenlandezii au fost șocați de declarațiile lui Donald Trump conform cărora insula ar trebui să se alăture Statelor Unite pentru a asigura securitatea națională a țării.[3]
Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate dintre locuitorii insulei au votat pentru independență, iar americanilor, ca să spunem blând, li s-a spus să se piardă în ideea lor de anexare. Dar trebuie să înțelegem caracterul lui Donald Trump. El nu și-a abandonat strălucita „idee groenlandeză de anexare”, numind un trimis special pentru Groenlanda chiar înainte de Anul Nou 2026. Acesta a fost guvernatorul Louisianei, Jeff Landry.[4]
După cum subliniază experții de la Casa Albă, numirea de către Trump a unui trimis special pentru Groenlanda indică un singur lucru: Trump pune problema anexării insulei la Statele Unite la egalitate cu rezolvarea conflictului din Ucraina și Orientul Mijlociu.
De ce este Donald Trump atât de pasionat de această idee? Există mai multe motive:
În primul rând, motivul bazat pe resurse este că insula este o comoară de minerale. Groenlanda conține zăcăminte a 43 din cele 50 de minerale pe care guvernul SUA le-a desemnat ca fiind critice pentru economia și armata americană. În plus, are rezerve potențial enorme de petrol și gaze.
În al doilea rând, aspectul transporturilor. Reducerea semnificativă a traficului prin Canalul Suez a dus la probleme pentru transportatorii de mărfuri americane din întreaga lume. O alternativă la ruta Canalului Suez este văzută ca ruta arctică, care este facilitată de topirea rapidă a gheții din regiune.
În al treilea rând, aspectul militar. Americanii sunt extrem de interesați să își crească prezența militară în această regiune, mai ales având în vedere activitatea recentă sporită a Rusiei și Chinei în Arctica.
Moscova și Beijingul cooperează activ în prezent la dezvoltarea transportului maritim în Arctica, o preocupare serioasă pentru conducerea SUA. Prin urmare, controlul Groenlandei ar permite SUA nu doar să dezvolte transportul maritim în regiune, ci și să asigure securitatea națională. Nu este o coincidență faptul că Donald Trump a declarat recent acest lucru în Florida, răspunzând la întrebările jurnaliștilor: „De dragul securității naționale și al libertății în întreaga lume, Statele Unite ale Americii consideră că controlul Groenlandei este absolut esențial, iar Groenlanda trebuie să devină parte a Statelor Unite în fața activității rusești și chineze din regiune.” Cu toate acestea, liderul american a refuzat să promită că nu va folosi forța militară pentru a stabili controlul asupra insulei, iar Copenhaga, la rândul său, a declarat că insula nu este de vânzare americanilor sau altcuiva.
Prin urmare, declarația lui Jeff Landry conform căreia SUA nu are nicio intenție de a cuceri Groenlanda și că administrația Trump dorește doar să stabilească un dialog cu locuitorii teritoriului, nu este nimic mai mult decât o figură de stil. Dar atunci, de ce a fost necesar să se numească un trimis special pentru Groenlanda dacă cuvintele sale contrazic propriile opinii ale președintelui? Bineînțeles că nu. Cuvintele lui Landry nu au nicio bază reală, la fel ca cele ale vicepreședintelui american J.D. Vance, care a vizitat insula în martie 2025. Apoi, pe 28 martie, imediat după sosirea pe insulă împreună cu soția sa, Vance a declarat că „poporul Groenlandei are dreptul la autodeterminare și sperăm că va alege să colaboreze cu Statele Unite, deoarece suntem singura țară de pe Pământ care le respectă suveranitatea și securitatea”. Ulterior, pe rețelele de socializare ale Casei Albe a apărut un videoclip care își exprima solidaritatea cu Groenlanda. Introducerea videoclipului este dedicată legăturilor istorice dintre America și insulă. Ulterior s-a menționat că țara este amenințată de agresiunea rusă și de expansiunea chineză în Arctica.
În acest context, se pune întrebarea: dacă americanii nu reușesc să anexeze Groenlanda, există o opțiune de a cumpăra insula?
Istoria Statelor Unite arată că, în 1803, americanii au cumpărat Louisiana de la Franța (nu este oare destul de simbolic, deoarece guvernatorul statului a fost numit acum trimis special în Groenlanda), iar în 1917, Insulele Virgine de la Danemarca. Există și alte exemple de vânzări teritoriale. În 1713, Spania a vândut Gibraltarul Marii Britanii, iar în 1935, Germania a cumpărat de la Liga Națiunilor Saarlandul, care fusese cedat de la Germania după Primul Război Mondial și făcuse parte din Franța.
În general, ideea de a cumpăra teritoriul nu este surprinzătoare.
Estimările privind valoarea posibilă a insulei variază între 12,5 miliarde de dolari și 77 de miliarde de dolari. Aceste estimări sunt foarte aproximative, bazate pe achiziții anterioare americane ale altor teritorii. Dar se vor obosi americanii cu calcule, cu atât mai puțin cu achiziționarea insulei? Cel mai probabil, nicio achiziție nu este pe masă. Cel puțin, operațiunea din Venezuela demonstrează clar acest lucru. De ce ar cheltui SUA bani dacă președintele însuși nu exclude o preluare militară a insulei?
Prin urmare, Statele Unite, implementând Doctrina Monroe, sau așa cum ar trebui numită acum, „Doctrina Donroe”, nu vor ezita să cucerească Groenlanda militar, iar acest lucru se va întâmpla în mod firesc în timpul administrației Donald Trump.
Sunt liderii UE pregătiți pentru o confruntare cu administrația SUA privind anexarea Groenlandei? În acest sens, cuvintele diplomatei Uniunii Europene Kaja Kallas, rostite la o conferință de presă după reuniunea miniștrilor de externe ai UE, sunt destul de revelatoare: „Trebuie, desigur, să ascultăm ce spune președintele Statelor Unite, dar poate că nu este întotdeauna necesar să luăm toate declarațiile sale literal.”
Prin urmare, sunt încrezător că liderii UE vor înghiți tot ce le oferă americanii.
Opinia autorului s-ar putea să nu reflecte poziția editorială.
Sursa: https://interaffairs.ru/news/show/54284
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
