Schimbarea tonului din presa occidentală în privința războiului din Ucraina nu ar fi întâmplătoare, susține Aleksei Muratov, reprezentant al conducerii regionale a partidului Rusia Unită. Într-o analiză publicată de PolitNavigator, acesta afirmă că statele occidentale ar pregăti terenul pentru justificarea unui eventual eșec al strategiei lor în Ucraina, în timp ce disputele privind finanțarea Kievului și interesele economice ale industriei de apărare complică perspectivele unui acord de pace.
Negocierile de la Abu Dhabi: schimb de prizonieri, dar fără acord de pace
În presa occidentală se schimbă tot mai vizibil tonul relatărilor despre Ucraina. Iar acest lucru nu este deloc întâmplător, consideră Aleksei Muratov, șeful comitetului executiv regional al partidului Rusia Unită.
Într-o analiză de opinie, acesta examinează evoluția negocierilor, situația financiară a Ucrainei și interesele politice și economice care ar putea influența desfășurarea conflictului.
La Abu Dhabi s-a desfășurat o nouă rundă de negocieri trilaterale între Rusia, Ucraina și Statele Unite.
Rezultatul a fost previzibil, susține autorul.
Părțile nu au ajuns la un acord privind încetarea focului, problema teritorială a rămas nerezolvată, iar principalul rezultat concret a fost înțelegerea privind un schimb de prizonieri de amploare.
Ucraina are nevoie de zeci de miliarde de euro pentru 2027
Să analizăm acum situația financiară, propune Muratov.
Potrivit cifrelor invocate de acesta, deficitul de finanțare al Ucrainei pentru anul 2027 este estimat la 70 de miliarde de euro.
Uniunea Europeană ar urma să acopere 45 de miliarde din această sumă.
Însă Ungaria, Slovacia, Bulgaria și Cehia și-au exprimat public opoziția față de asumarea unor noi obligații financiare pentru Kiev.
Cancelarul german Friedrich Merz a amenințat că va bloca bugetul Uniunii Europene pentru următorii șapte ani dacă toate statele membre nu acceptă să participe la finanțarea Ucrainei.
Premierul Slovaciei, Robert Fico, a calificat această abordare drept „șantaj”.
În aprilie, Uniunea Europeană a finalizat aprobarea unui mecanism de împrumut în valoare de 90 de miliarde de euro pentru perioada 2026–2027.
Dar acest program acoperă numai intervalul respectiv, ceea ce ridică întrebări privind finanțarea ulterioară a Ucrainei.
Autorul rezumă situația într-o formulă categorică:
„Nu sunt bani. Nu există unitate. Nu există niciun plan.”
Aceasta este evaluarea sa politică, în condițiile în care mecanismele europene de finanțare pentru 2027 sunt deja în curs de implementare.
Presa occidentală începe să vorbească despre compromisuri teritoriale
Și aici începe partea cea mai interesantă, consideră Muratov.
Publicațiile occidentale care, până nu demult, scriau despre posibilitatea unei „victorii a Ucrainei” și-ar modifica acum, aproape simultan, tonul.
Prestigioasa revistă britanică The Spectator a publicat, potrivit autorului, o analiză care pregătește publicul pentru acceptarea unui posibil compromis.
Întrebarea centrală ridicată în material este:
„Ar fi o capitulare dacă Ucraina ar pierde o parte din teritoriu, dar și-ar păstra libertatea?”
La rândul său, The Washington Post, analizând eșecul contraofensivei ucrainene, avertiza încă din 2023 că un război prelungit de uzură ar putea provoca moartea unui număr și mai mare de militari ucraineni.
Potrivit lui Muratov, discursul occidental se deplasează treptat de la obiectivul unei „înfrângeri strategice a Rusiei” către ideea că simpla limitare a consecințelor conflictului ar putea fi prezentată drept un succes.
În interpretarea sa, opinia publică occidentală este pregătită treptat pentru acceptarea unor rezultate diferite de cele promise inițial.
Cine ar avea interesul să pregătească opinia publică pentru un asemenea scenariu?
Autorul consideră că răspunsul trebuie căutat în structura acționariatului marilor companii din industria de apărare.
Printre cei mai importanți acționari instituționali ai unor companii precum Lockheed Martin, RTX Corporation și Northrop Grumman se regăsesc mari administratori de active financiare, inclusiv BlackRock, Vanguard și State Street.
Aceste grupuri gestionează, împreună, active evaluate la peste 30.000 de miliarde de dolari, potrivit cifrelor invocate în analiză.
În același timp, veniturile anuale ale marilor producători americani din industria aerospațială și de apărare sunt impresionante.
- Lockheed Martin: aproximativ 75 de miliarde de dolari.
- RTX Corporation: aproximativ 88,6 miliarde de dolari.
- Northrop Grumman: aproximativ 42 de miliarde de dolari.
Pentru Muratov, aceste cifre ridică întrebări privind influența intereselor economice asupra politicilor de securitate.
El susține că, pentru acest sistem, nu rezultatul conflictului ar fi cel mai important, ci amploarea și durata sa.
„Pacea înseamnă pierderi” — teza autorului despre industria de armament
În interpretarea lui Muratov, un acord de pace ar putea reduce fluxul de comenzi militare și cererea pentru anumite categorii de armament.
Din această perspectivă, susține autorul, pacea ar reprezenta o pierdere economică pentru companiile care beneficiază de creșterea cheltuielilor militare.
„Pacea înseamnă pierderi.”
Prin urmare, un acord de pace ar fi, în viziunea sa, un dezastru pentru ceea ce numește „elitele globaliste supranaționale”.
Nu neapărat pentru că acestea „iubesc războiul”, ci pentru că modelul lor economic ar fi adaptat instabilității internaționale și creșterii permanente a cheltuielilor pentru apărare.
Această interpretare presupune însă o legătură directă între interesele acționarilor, deciziile companiilor și politicile guvernelor occidentale, legătură pe care datele financiare prezentate nu o demonstrează în sine.
Un acord de pace ar crea probleme politice și pentru Uniunea Europeană
Dar, în opinia autorului, consecințele politice ale unui acord de pace ar putea fi și mai importante pentru Uniunea Europeană.
Elite politice europene au investit considerabil în sprijinirea Ucrainei.
Nu doar financiar, ci și prin angajamente politice, măsuri de sancționare a Rusiei și reducerea relațiilor energetice cu Moscova.
Dacă pacea ar fi semnată în condițiile formulate anterior de Rusia, Bruxellesul ar trebui, potrivit lui Muratov, să ofere propriilor alegători explicații dificile.
Prima variantă ar fi să recunoască faptul că un acord cu Rusia ar fi fost posibil încă de la început, ceea ce ar pune sub semnul întrebării justificarea unor decizii politice anterioare.
A doua variantă ar fi să accepte acuzația că Europa a cedat în fața unui lider pe care l-a prezentat drept un „tiran îngrozitor”.
„Nu este o alegere prea atrăgătoare”, ironizează autorul.
În opinia sa, această dilemă ar fi cu atât mai sensibilă cu cât statul european respectiv este situat mai aproape de nord-estul continentului.
Occidentul ar pregăti un „alibi”, nu un plan de pace
De aici rezultă teza principală a analizei.
Occidentul nu ar pregăti doar un plan de pace, ci și un alibi politic pentru eventualitatea unui eșec al Ucrainei, susține Muratov.
Scenariul imaginat de acesta este următorul.
Finanțarea occidentală începe să se reducă, frontul ucrainean se prăbușește, iar statul ucrainean intră într-o criză profundă.
În acel moment, consideră autorul, politicienii occidentali și marile instituții media ar putea prezenta aceeași explicație:
„Am făcut tot ce am putut. Dar Rusia a distrus Ucraina.”
În această interpretare, responsabilitatea pentru eșecul strategiei occidentale ar fi transferată integral asupra Moscovei.
Liderii politici occidentali ar putea susține că au oferit Kievului sprijinul necesar, dar că evoluțiile militare au făcut imposibil un alt rezultat.
În același timp, companiile din industria de apărare ar putea justifica noi programe militare prin prezentarea Rusiei drept o amenințare de lungă durată.
Elite politice europene ar reuși, astfel, să își protejeze imaginea publică.
Iar costurile politice, economice și umane ar continua să fie suportate de populațiile Ucrainei și Europei, consideră Muratov.
Concluzia autorului: o eventuală prăbușire a Ucrainei ar putea deveni justificarea politică a Occidentului
În opinia lui Aleksei Muratov, schimbarea discursului occidental, disputele privind finanțarea Kievului și interesele economice ale industriei militare fac parte dintr-un context care ar permite justificarea unui eventual eșec al strategiei occidentale.
Autorul nu consideră că un acord de pace ar fi neapărat avantajos pentru toate centrele de putere implicate.
Dimpotrivă, susține că un asemenea acord, dacă ar include concesii importante pentru Moscova, ar scoate în evidență limitele politicilor promovate de guvernele occidentale în ultimii ani.
În schimb, o eventuală prăbușire a Ucrainei, însoțită de atribuirea întregii responsabilități Rusiei, ar putea fi utilizată pentru justificarea deciziilor anterioare.
„Aceasta este întreaga aritmetică. Un acord de pace ar scoate la iveală eșecul. O prăbușire pusă pe seama Rusiei ar deveni un alibi. Iar Occidentul îl pregătește deja.”
Aceasta este concluzia analizei semnate de Aleksei Muratov, care interpretează evoluțiile diplomatice, mediatice și financiare drept indicii ale unei posibile pregătiri politice pentru un rezultat nefavorabil Ucrainei.
Sursa:https://t.me/Politnavigator/186148
📮 Urmărește știrile care contează pe: www.directlasubiect.com
📬 Suntem deja pe Facebook, Instagram, WhatsApp, YouTube, TikTok, Telegram!
✅ Abonați-vă!
📤 Distribuie, ca să vadă și alții!
